CAPITOLUL V: ZIUA MEA DE NAȘTERE PARTEA I

5 2 0
                                    

O dată cu ședința încheiată, m-am retras în camera mea unde am făcut un duș fierbinte și m-am pus la somn liniștit.

După ce s-a retras I.M, am plecat la mine în cameră împreună cu Sara și am închis ușa cu cheia. Am pus pistolul pe noptiera de lângă pat și m-am apucat să-mi desfac părul, Sara s-a pus pe pat speriată și mă uitam la ea înfiorată, chiar dacă I.M ține cumva la mine, tot ar fi trebuit să-mi taie mâna sau vreun deget de față cu oamenii săi, pentru a nu se da de gol.

- Ești bine? O întreb în timp ce mă pun lângă ea pe pat luând-o de mână.

- Să zicem, dacă nu erai tu, cred că muream. Era să mori și tu din cauza mea! Mai bine mă băgați înapoi acolo, să mor acolo de foame. Îi răspund cu lacrimi în ochi, însă nu m-am putut abține și am început să plâng.

- Crede-mă, putea fi și mai rău acum când stau și mă gândesc. Nu...nu mai spune asta, nu vrei să te mai întorci acolo jos. Spun uitându-mă în gol.

- Cum așa? Mi-am șters lacrimile. Te-au băgat acolo și pe tine?

- Când m-au adus...nu am stat mai mult de câteva minute, deoarece a venit șeful să aleagă o fată ca să-i fie servitoare și m-a ales pe mine. Cât am stat acolo, acele puține minute, am văzut Iadul cu ochii mei. Mai bine, mulțumește-i lui Minhyuk că te-a ales, nici nu ai idee cât de norocoasă poți fi.

- Mi-e frică de el! De toți... .

- Eu cred că, ar trebui să nu-ți fie. Am luat plăsuța de cadou și am scos telefonul din ea, după ce l-am scos din cutie am băgat cartela de la I.M în el și l-am băgat la încărcat.

- O să încerc. Ți-ai cumpărat telefon nou? Întreb curioasă.

- A nu, este chiar primul meu telefon, astăzi mi l-a cumpărat I.M. Tu ai? Aveai lucruri la tine când...te-au răpit?

- Nu, nu avem nimic. Spun tristă. Nici eu n-am avut telefon până acum și cred că nu o să am.

- Te-ai gândit la ce ți-am spus? O întreb zâmbind.

- Ce anume? Am uitat... .

- Dacă vrei să fim prietene.

- Da, desigur! Am așa o impresie că, cu tine am să vorbesc cel mai mult.

Nu ne-am pus la somn. Am stat toată noaptea și ne-am cunoscut. Am aflat că avem multe lucruri în comun și aproape aceleași pasiuni, ceea ce ne-a apropiat repede una de alta. M-am pus să o ajut să-și despacheteze cumpărăturile și am rămas puțin surprinsă, Minhyuk chiar s-a implicat mult.

- Doamne câte chestii ți-a cumpărat! Spun uimită.

- Da, nici eu nu m-am așteptat, am și mâncat în mall. M-a întrebat dacă îmi este foame și am mers într-un magazin, a fost prima dată când am mâncat...of, am și uitat cum îi spune. Se vede clar că am fost crescută la țară. Spun punându-mi mâna la tâmplă încercând să-mi aduc aminte și tot nu mi-am adus.

- Ce?

- Chiar nu mai știu. Spun râzând. A uite! Am luat astea, sunt pijamale, le-am luat la fel.

- Pentru mine? Întreb în timp ce mia dat o pereche.

- Da.

- Mersi! Atunci am auzit un zgomot drăguț pe care l-a făcut telefonul, semn că s-a încărcat complet. L-am scos din priză și l-am lăsat pe noptieră. După mult timp în care am stat cu Sara să organizăm lucrurile ei, a răsărit soarele, nici nu-mi venea să cred că s-a făcut dimineață.

- Așa repede? Doamne ce trece timpul! Exclam uitându-mă la Cleo care a tras draperiile de la geam, atunci am văzut ce priveliște superbă avea, se vedea toată reședința. CE MIȘTO!

PREFERATA ȘEFULUI Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum