PREFERATA ȘEFULUI

CAPITOLUL III : ÎN SIGURANȚĂ

     M-a lăsat singură. O dată cu plecarea ei am încuiat ușa cu cheia și am pus-o pe noptiera de lângă pat, doar stăteam și mă gândeam ce urma să se întâmple cu mine. Mă gândesc că fata respectivă, Cleo, nu este o persoană rea și cred că nu m-a mințit din moment ce și ei i-a fost frică pentru ea însăși adineauri când m-a salvat.

      Mi-am șters lacrimile și m-am uitat în oglindă, arătăm oribil, doar vânătăi, tăieturi și arsuri aveam pe corp, mă dureau așa de tare, încât s-au suprapus durerile una peste alta și nu mai simțeam nimic în afară de oboseală și furnicături în tot corpul.

     Am luat totuși hainele pe care mi le lăsase pe pat și am intrat în baie. Am pus apă în cadă, apoi mi-am dat hainele rupte și murdare jos și am intrat în cadă. Simțeam cum mi se topește carnea de pe oase când pielea mea a făcut contact cu apa fierbinte, unele bășici s-au spart și începuse să-mi curgă puroi din ele, iar din unele vânătăi unde se rupsese pielea, curgea sânge. Atunci am simțit cu adevărat durerea, o durere insuportabilă pe care abia am stăpânit-o.

     Îmi tremura tot corpul, iar mușchii de pe picioare începuseră să se zbată, nici nu știam ce să fac. La cum apa aproape că s-a îngălbenit de la puroiul respectiv, n-am avut de ales decât să strâng de răni să-l scot pe tot apoi am ieșit din cadă și mi-am pus un prosop pe mine. Deja nu mai puteam și singurul lucru pe care am putut să-l fac a fost să urlu de durere. Mai bine  muream decât să trec prin asemenea chin.

- AHHHH! Au...doamne, picioarele mele! Ahh... .

   Cu greu și după multe încercări în a reuși să mă pun în cadă, am făcut baie, apoi am început să-mi usuc părul. În timp ce făceam asta, mi s-a părut că aud pe cineva de pe hol și de frică am stins uscătorul și l-am pus pe spațiul micuț din dreapta chiuvetei și am mers în cameră să ascult mai bine.

    După ce I.M a plecat cu Cleo, m-am dus să-l ajut pe Kihyun cu cadavrul. Am coborât în temniță și l-am găsit, stătea și-l tranșa cu un topor pe o masă de fier. Nu i-am spus nimic și am luat la rândul meu un topor, apucându-mă să-i tai picioarele. Câteva minute mai târziu, am auzit de dincolo cum au început acele femei să urle, iar Kihyun s-a uitat la mine.

- Bine că am scos-o de acolo... . Spun către Minhyuk în timp.

- Realizezi ce am făcut? Am sacrificat unul dintre cei mai buni oameni ai noștri pentru o fată, dar ști ce?

- Ce?

- Nu regret! Spun și îi dau un picior.  Unde îl ducem?

- Am trimis doi tăntălăi să de-a drumul la crematoriu.

- Ce mă bucur că l-au pus în funcțiune...într-un final. Măcar nu ne mai chinuim să le dăm foc în curte.

- Mie-mi spui! Cred că ar trebui I.M să-și angajeze niște călăi buni, nu mă plâng de muncă, dar de când a schimbat personalul acum două zile nu știe nimeni să facă nimic și noi le facem pe toate.

- Măcar știu să lupte.

- Da...măcar atât. Mai ai? Spun către Minhyuk în timp ce mă chinuiam să îndes coastele în acel sac, până când mi-a alunecat mâna în mațele de la fundul sacului și m-am umplut tot de căcat.  Vai de capul meu! Băga-mi-aș pula să-mi bag... .

- Na!  I-am dat un prosop să se șteargă, apoi am luat furtunul și am început să clătesc masa, la fel și podeaua și ultima dată pe Kihyun. M-am pus să leg sacul, iar o dată legat l-am apucat cu Kihyun și l-am dus la crematoriul din spate, era de foarte mult timp achiziționat, dar cât timp a trăit tatăl lui I.M, nu am pus niciunul mâna pe el.