În povestea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă, Harap-Alb este un personaj care trece printr-o serie de încercări și provocări pentru a-și îndeplini destinul de a deveni un conducător drept și înțelept. Întrebarea "Este el un model demn de urmat?" poate fi destul de dificilă având în vedere că trece printr-o perioadă de maturizare în care el inca nu stie exact ce trebuie si ce nu trebuie sa faca, iar pentru un răspuns bun trebuie luati in considerare mai multi factori cum ar fi faptele bune, dar si greșelile pe care le face.
Argumentele care îl pot considera un model demn de urmat sunt numeroase. În primul rând, este un om plin de generozitate, iar aceasta calitate o putem observa in momentul in care îi oferă bani bătrânei ce i-a ieșit in cale. Generozitatea este o calitate pe care toata lumea ar trebui sa o aiba deoarece creează legături puternice între oameni, promovează empatia și solidaritatea, și contribuie la o societate mai armonioasă.
O alta calitate pe care o are eroul este curajul, care apare prima data in text cand sare cu buzduganul la tatal sau deghizat in urs. In acel moment nu s-a temut si nu a facut niciun pas inapoi. Curajul este necesar pentru ca ne permite să depășim fricile și obstacolele, să ne asumăm riscuri necesare pentru a evolua și a ne atinge obiectivele.
În plus, acesta se ține de promisiunea făcuta spânului și îi este umil si este cinstit, a ajutat furnicile si albinele, de aici reiesind empatia dar si iscușenia sa, si nu i-a judecat pe oamenii considerati anormali, chiar mai mult de atât, i-a luat in ajutorul său.
Din cate putem observa, Harap-Alb dovedește multe calități ale sale pe parcursul povestirii, calități care merita atentia tuturor si care dau dovadă de un model demn de urmat.
Pe de altă parte, avem și contra-argumentele care explica de ce nu ar putea fi un model demn de urmat. Primul aspect negativ pe care il observam este ca este destul de supărăcios si se mâhnește cu ușurință din lucruri minore, cum a fost atunci cand Craiul l-a certat si pe el la olaltă cu frații săi, chiar daca el nu a facut nimic greșit. Acest aspect negativ il putem identifica pe aproape tot parcursul textului, mai exact in momentele cand ii vorbea si i se plângea calului dupa fiecare data cand era trimis într-o noua misiune.
Un alt aspect este naivitatea si ca era credul. Deși acesta a fost sfătuit de tată să se fereasca de omul spân, Harap-Alb a acceptat ajutorul din partea spanului. Deși aici exista explicatii bune pentru care a făcut-o, deoarece nu avea cum altcumva sa treacă prin pădure, consider ca nu ar fi trebuit sa aiba atat de multa încredere in el incat sa coboare în fântână după apă. În viața reală, naivitatea poate aduce riscuri mari, iar oamenii ar trebui să fie mai sceptici și mai atenți atunci când se confruntă cu situații critice.
Făcând o comparație dintre cele două, putem observa faptul ca argumentele impotriva afirmatiei "este un model demn de urmat" sunt significant mai puține decât calitățile sale, dar au un impact uriaș.
În concluzie, Harap-Alb este, în mare parte, un personaj demn de urmat datorită curajului său, cinsteniei sale, relațiilor pozitive pe care le întreține cu ceilalți. El arată că un lider autentic trebuie să fie empatic, să lucreze bine în echipă și să aibă capacitatea de a ierta. Cu toate acestea, anumite trăsături, precum naivitatea de la început, ridică semne de întrebare în privința faptului dacă este mereu un exemplu demn de urmat. În cele din urmă, Harap-Alb poate fi văzut ca un model de urmat, dar cu anumite rezerve, care subliniază importanța discernământului în orice circumstanță.
