secvența extrasă din "Povestea lui Harap-Alb" subliniază un moment important al aventurii eroului, când el ajunge la curtea împăratului Roș pentru a cere mâna fiicei sale.
In inceputul acestei secvențe, Harap alb si cu slujitorii săi sunt descrisi ca fiind "care de care mai chipos si mai îmbrăcat". Deși Harap-Alb încearcă să facă o impresie vizuală bună, împăratul îl vede in continuare ca pe un "golan" Comicul apare din deosebirea dintre așteptările împăratului și aparențele înșelătoare ale eroilor. Această dualitate între aparențe și esență este un motiv central în basm, deoarece Harap-Alb, deși pare un simplu slujitor, este, de fapt, un prinț de viță nobilă. Acea parte continua totusi cu o comparație: "Parcă era oastea lui papuc hogea hogegarul" ce ne transmite ca defapt flăcăul cu cele 5 ajutoare arătau chiar ridicol, această aducand o nota de umor.
În continuare, Imparatul cel Roș este luat prin surprindere de propunerea făcută și in sinea lui demonstreaza ca nu il crede demn pe Harap-Alb să îi ia fiica, deși lui îi spune că se va mai gândi. Atitudinea împăratului dezvăluie nu doar mândria sa, ci și o oarecare lipsă de cinste. Deși le permite să rămână peste noapte, intenția sa ascunsă de a-i elimina în secret: „dă porunca să-i culce în casa cea de aramă înfocată”.
Aceasta propozitie ne poate duce cu gandul si la tradiția basmului, unde focul este adesea asociat cu transformarea și cu încercarea eroului, o etapă necesară pentru ca acesta să-și dovedească valoarea și curajul.
