Obsesia

Obsesia - 6

Din momentul in care am plecat din fata casei mele, nici eu si nici Nick nu am mai spus nimic... Mie imi este prea rusine sa vorbesc despre asta cu el, iar el.. Habar nu am de ce.. Poate are ceva.. Cine stie? Dupa vreo 15 minute in care linistea domina intre noi, Nick a oprit masina in fata unui magazin si s-a dat jos.. Iar dupa cateva momente se intoarce inapoi cu doua batoane de ciocolata si doua doze de Coca-Cola.. Ce-i drept este ca nu am apucat sa mananc acasa mai nimic.. Imi da doza si batonul si porneste masina. Mai mergem ce mergem si opreste masina din nou. Doar ca de data asta in fata unei padurice. Destul de verde. Trag aer in piept si cobor. Iarba uda imi uda picioarele si baretele de la sandale. Firele de iarba se izbesc de degetele mele, iar roua de pe ele se revarsa pe sandale si picioare. Nick mi-o ia inainte si se repede la un maidan sa ma ajute sa il trec.. In fata acestuia raman putin nemiscata.. Nu stiu ce sa fac.. Vreau sa par ca ma descurc si singura, dar daca nu-l prind de mana va crede ca am ceva personal cu el ..

-Nu musc! se aude vocea lui Nick si ma prinde mana.

- Multumesc.. Nu era nevoie.. Me descurcam si singura. ..

- Asa cum ai facut Bryan House? ma intreaba in timp ce-si desfacea doza.

- Hai sa nu vorbim despre asta! incerc eu sa opresc discutia asta.

- Vale, daca te hartuieste, sa-mi spui. Am eu grija de el! ma asigura asta.

- Nick, nu sunt vreo copila fara aparare. Doar ai vazut ca m-am descurcat singura cu el..

- Deci recunosti ca el a fost, nu ? imi zice pe un ton destul de serios pentru Nick. Uite Vale, eu zic ca nu e bine sa stai singura in preajma lui .. Sau sa nu stai deloc! Daca ma intelegi ce vreau sa zic, si-mi face cu ochiul.

- Perfect! am exclamat eu putin iritata. Asta-mi trebuia.. Ca vecinul meu sa-mi dea sfaturi despre ce si cum sa fac .. Da' nu vrei sa imi zici si cum sa ma imbrac ?! Pe bune Nick, hai sa o lasam moarta.. Zic si eu .. Ca sa evitam mici "discutii" intre noi doi .. Captas ?

- OK Vale.. Dar daca indrazneste sa-ti face ceva, doar sa-mi zici si-i mut fata la spate.

- OK.

Mai mergem vreo 5 metri in fata si dam de o poientia care in centrul ei are un leagan format dintr-un cauciuc mare si atarnat cu doua franghii de doi copaci. Destul de misto pentru o poientia .. Ma pun in leagan si incep sa devorez batonul de ciocolata si doza de suc..

-Nick ?

-Da?

- Ce zici daca in seara asta, tu, Anna si cu mine cinam la mine acasa.. ? Cum ti se pare? arborand un zambet adevarat. La 7.

- Valeria? Te simti bine? Esti OK ? ma intreaba acesta ingrijorat si punandu-si mana pe fruntea mea.

- Ha-ha! Ce amuzant esti tu! dandu-i mana jos de pe fruntea mea. Da ma simt perfect. Zi! Accepti ?

- Deci tu vorbesti serios?

- Nu fraiere. Vorbesc ca nu am ce sa dicut cu tine, ii zic ironica. Normal ca vorbesc serios.

- OK. Daca asa sta problema, conteaza pe mine.

- S-a facut! si am batut palma amandoi.

***

Ora 18:30

Se aude soneria de la usa, iar primul lucru la care ma gandesc e ca Nick cauta pretexte sa ma vada. Ii strig un "intra" si se aude usa deschizandu-se si inchizandu-se la loc. Eu din bucatarie ii zic unde sunt ca acesta sa vine. Pasi se apropie spre incaperea unde sunt eu si ii zic :

- Inca nu e ora stabilita Nick, ramanand cu spatele la el.

- Pai am stabilit vreuna? ma intreaba o voce cunoscuta.

Ce naiba ... ?! Iar vocea asta? La dracu' ! E Bryan. De data asta chiar ca am dat din lac in put. Ce-o mai vrea acum ? Nu i-a ajuns ce i-am facut de dimineata? Vrea mai mult? Uit ca-mi profesor la fel cum el a uitat ca-i sunt eleva si-l trosnesc bine de tot.

- Ce mama naibii faci la mine in casa? Te rog sa pleci! aratand cu mana spre iesire.

- Valeria, am venit sa te vad. Cum azi nu ai venit la liceu, am vrut sa ma asigur ca esti bine, facand un pas spre mine, iar eu unul inapoi.

Oh, Dumnezeule! Din nou face asa!

- Ei bine, Bryan, mai vazut, si acum pleci! afisand un zambet siret pe fata.

- Nu am venit doar pentru atat! OK ?

- Si ce-ai vrea? Sa te primesc cu un covor rosu? Petale de trandafiri? Si o fanfara? luandu-l din nou peste picior.

- Ha-ha! Ce amuzanta esti tu! fiind ironic. Uite, ti-am adus astea, aratandu-mi o cutie de praline si un trandafir rosu.

Pralinele sunt asa de negre la fel ca negura noptii, iar trandafirul este de un rosu ca sangele ce pateaza zapada. Asa de rosu este. Ce mai pot eu sa zic? E un barbat al naibii de bun. Adica vreau sa zic ca stie ce, cum si cand sa joace. Stie cum sa ma faca sa ma pierd in prezenta lui. Are replicile la el mereu. Ma incanta, dar il si detest. E genul ala de barbat schimbator si poate prea agresiv pentru mine... Nu voi accepta ce mi-a adus el .. Nu de la el .. Mai face un pas spre mine, iar eu inca unul inapoi si ma lipesc de blatul de bucatarie. Imi prinde talia cu mana dreapta -pe care o avea libera - si cu soldurile lui ma lipeste si mai rau de blatul rece. Imi musc buza si inghit in sec dupa. Bryan ma fixeaza cu privirea si apoi ochii lui aluneca usor in decolteul meu. Simt cum sangele imi curge din ce in ce mai tare prin vene, si inchid ochii. Nu vreau sa stiu ce urmeaza dar am o vaga impresie. Dupa cateva secunde ii deschid din nou si-l simt pe Bryan pe buzele mele. Nu stiu din ce motiv, dar ii raspund la sarut. Imi arunc bratele dupa gatul lui, iar picioarele mi le incovoi pe talia lui. Acesta la randu-i ma ridica si ma aseaza cu fundul pe blat. Isi croieste din nou drum cu limba, iar cand este in interior, inspecteaza totul. Ma trec o mie si una de senzatii si emotii la sarutul acesta, dar continui sa fac ce face el... Sperand ca fac bine.