Obsesia

Obsesia-16

                Ma foiesc prin pat si ma intind, si observ ca Bryan nu mai e langa mine. Cu ochii inchisi, il caut cu minile prin tot patul. Cand chiar vad ca nu e urma din el prin tot patul -care nu e chiar asa de mic- deschid ochii si ma ridic in capul oaselor. Ma uit pe jos si vad hainele pe care i le-am imprumutata aseara asezate frumos pe fotoliu. 

  Minunat! A plecat, ma lasat cu ochii in soare. Ticalosul.. Putea macar sa-mi lase un biletel. 

  Deja ziua mea a inceput prost. Decid ca azi sa nu ma duc la liceu. Imi pun un halat subtire pe mine si ma indrept spre bucatarie avand o foame imensa.Cobor trepetele doua cate doua si un miros de clatite si de cafea proaspat macinata imi inunda narile.  Un zambet pana la urechi mi se iveste pe buze si ma duc bucuroasa spre bucatarie. Topai de pe un picior pe altul spre drumul catre bucatarie. 

 - Matusa! exclam cand intru in incapere. 

 - Neata si tie iubito. imi zice pe un ton clam. 

  El ? 

 - Tu ce faci aici ? il intreb confuza. Parca plecasei, nu ? 

 - Nu. Tu ai crezut prost. M-am trezit inaintea ta, asa c m-am gandit : "Cum as putea sa-mi rasfat iubita secreta?"  si-si pune mana dreapta pe barbie. 

 Chicotesc la auzul propozitiei pe care mi-a zis-o, iar ca un copil mic ma duc la el si-mi arunc bratele de dupa gatul lui si ii zic un "te iubesc" dar din partea lui nu aud acelasi lucru. Ridic din spranceana dreapta - tot in timpul in care il tin in brate- si ma indepartez usor de el. 

 - De ce nu mi-ai raspuns? il intreb cu un pic de iritare in glas.

 - Huh.. Cate clatite vrei ? 

  Deviaza de la subiect.  De ce face asta? Nu vrea sa-mi zica? 

 - De ce deviezi de la subiect? si ma indepartez cu un pas de el. 

 - Nu , nu fac asta.. doar ca uneori ne jucam prea mult cu focul si ne ardem.. Iar cateodata ne lasam sufletul sa zboare sufletul si se intoarce cu aripile frante. si se joaca absent cu furculita pe masa. 

 - De ce? 

 - Pentru ca iubito, uneori, lucrurile legate de iubire dispar si ne las reci, inghetati si uneori cu sufletele macabre. imi zice in timp ce priveste in gol. 

 La auzul a ceea ce tocmai a terminat de zis, un fior rece imi treiera sira sipnarii. Iar asta nu e un fior dintr-acele placute, nu! Acesta este unul infiorator.. Un suflet macabru ?  El ? Nu! Nu ca ar fi greu de crezut, adica atunci cand e violent si impulsiv si mai e si posesiv, doar poate atunci imi vine sa cred, dar dupa seara pe care am petrecut-o la pieptul lui, nu prea mai imi vine a crede. Bryan e un fel de Demon-Sfant. El e stapanul sangelui meu, al  geloziei mele si doar el imi aprinde dorinta de a fi a lui si fanteziile. Doar el. Profesorul meu. Simt o durere in piept, ca si cum cineva tocmai a terminat de-mi infige un tarus in inima, excat ca atunci cand un vampir este ucis, ca atunci cand iti vezi fostul iubit cu alta. Aceea durere puternica care iti taie aerul si te lasa sa te omori singura. Ma frec putin in locul dureros si inghit nodul ce tocmai mi s-a format in gat. 

 - Iubitule? si-l misc putin ca sa vina cu picioarele pe pamant. Azi nu te duci sa predai ? 

 - Oh, nu. Madame Veronica, ma anuntat ca azi nu se fac ore. Toti profesorii batrani, adica cei cu vechime, se duc la nu-stiu-ce-fel-de-cerc-profesorec. 

 - Aham.. Deci de-asta nu ai plecat.. Bun. Azi stai toata ziua cu mine, da? il  intreb pe un ton copilaros. 

 - Da iubito. si-mi zambeste frumos dar un pic stramb, iar apoi ma saruta pe crestetul capului. Dar, tu ce cauti in pijamale? ma intreaba pe un ton parintesc. 

 Scot limba la el si apoi o i-au la sanatoasa prin casa. Bryan imi intelege jocul asa ca ma urmeaza. Ajung in sufragerie unde ma pun fata-n fata cu el, dar la o distanta destul de mare. Mare fiinca masa este intre noi. Da sa o ia spre dreapta, iar ei spre stanga. Intr-un fel ma prinde de mana si cad peste el pe podea. Se aude un" BUF " si incepem sa radem amandoi. Exact ca doi copii mici. Imi ridic capul la nivelul capului lui si tachinator imi atinge varful buzelor cu ale lui. Il musc usor de buza de jos, apoi incep sa strang. Cand incepe sa-l doara, isi fixeaza mainile pe fundul meu si ma strange tare. Gem de placere si ii dau drumul la buza si el face la fel cu posteriorul meu. Incerc sa ma ridic dupa el  dar ma trage de mana si ma pune la loc. Din nou se aude acel "BUF"  doar ca acum putin mai infundat. Zambesc si imi asez capul pe pieptul lui. 

 - Te ador. si simt cum ii vibreaza corpul cand imi zice asta. 

 Chicotesc in sinea mea si un zambet larg mi se iveste din nou pe fata. Imi arunc buzele peste ale lui intr-un sarut lacom. Pentru prima data eu sunt cea care il  sarut lacoma. Gustul buzelor lui, gustul sarutului, el ! 

 - Si eu te ador la fel sau poate chiar mai mult. 

 - Nu stiu ce mi-ai facut, dar mai facut sa iti cad in mrenje. 

 - Doar te-am raspins, te-am jignit ... 

 Si-mi taie fraza. Deci reincepem jocul asta? Hmm? 

 - Da iubito, am inteles. Ti-a placut sa nu ma iei in serios. 

 Ranjesc la el, iar acesta incepe sa ma gadile. Chicotim amandoi si ne schimabm pozitiile mai mereu. Cand el pe mine, cand eu pe el si tot asa. Intr-un final ne ridicam pe canapea. El isi desface picioarele, iar eu ma pun intre ele. Imi desface parul si se joaca in el. Cum la televizor nu e nimic bun de vazut, ii ridic putin pantalonii in sus si observ ca are par pe picioare. 

 Asa am sa ma razbun pe tine maniacule fiinca am crezut ca ai plecat si ca mai lasat balta.  imi zic pentru mine. 

 La primul fir de par tras de pe piciorul lui, ma trage la randu-i de par si ma ridica in picioare si el o data cu mine. Ridica mana la mine si ma loveste peste fata. Imi tin fata in partea in care mana lui mi-a mutat-o si simt cum partea lovita imi zvagneste. Presupun ca e rosie sau vinetie... Lacrimile incep sa curga.. Lacrimi de durere dar si de frica. Dupa cateva momente ma uit la el. Dar cu dezgust. IL vad cum imi arunca privirea aceea de : " N-a fost vina mea." dar degeaba. Inghit nodul care mai are putin sa-mi explodeze si ma retrag. Dar cu mana lui mare ma prinde de brat si ma tine pe loc. 

 - Nu ma atinge! ii zic printre suspine. 

 - Te rog, iarta-ma! lunadu-si mana dupa mine. 

 - Pleaca din casa mea! Asta a fost prima si ultima data cand ma maltratezi nemernicule. ii arunc cuvintele cu scarba. 

 - Dar lasa-ma.. 

 - Ti-am zis sa pleci! 

  Pasii i se aud, iar usa se aude deschzandu-se si inchizandu-se. Ma prabusesc in genunchi pe parchetul rece. Genunchii mei se izbesc cu putere de parchet... Dar nu simt durerea ce mi-a provocat-o caderea.. Simt durerea pe care el, barbatul pe care-l credeam perfect mi-a provocat-o. E asa de tarziu crezand ca-l pot schimba.. Ca il pot face alta persoana.. Nu mai pot face nimic.. El e asa din motive care inca nu pot sa mi le explic.. Probabil, ca el inca este marcat de ceea ce i s-a intamplat. Poate la marcat.. Dar asta nu-i da dreptul de a ma trata pe mine rau.. El nu e barbatul pe care-l vreau in viata mea.. El e monstrul din poveste. Calaul meu.