Obsesia

Obsesia-21

   -La dracu'! Se duce naiba totul, iar eu nu  pot face nimic! Îmi pun mâinile în cap și încep în mod isteric să mă trag de păr.
  Mă fâțâiam  prin cameră de colo-colo, încleștându-mi pumnii și descleștându-i. Nervii mei erau întinși la maxim, iar o combinație de teamă și groază punea stăpânire pe mine, făcându-mă să tremur.
  În ultimul moment, o idee strălucită mi-a fulgerat prin minte. Să dărâm ușa.
  M-am dat cu mult în spate, luându-mi avânt și pornind spre ușă într-o fugă disperată, de parcă aș fi avut o haită de lupi flămânzi în spatele meu, gata să atace în caz că m-aș fi oprit să îmi trag puțin sufletul.
  M-am izbit de lemnul rece, masiv și castaniu, în urma căruia, umărul meu drept a suferit o lovitură gravă și a naibii de dureroasă. M-am  scuturat puțin, apoi am repetat mișcarea de vreo 8-9 ori până ce am simțit o durere în tot corpul, ca mai apoi să mă trezesc pe jos, cu ușa sub mine.
  -Victorie! Exclam învingătoare. Usă nenorocită.
  Am coborât treptele câte două, și m-am îndreptat spre bolul cu chei din verandă, și le-am căutat pe cele de la mșina Dianei. Un Audi A5 negru și mat. Am deschis ușa garajului, apoi m-am urcat în mașină, băgând cheile în contact și simțind cum motorul mașinii toarce sub mine. Am dat în mașalier și m-am asigurat că nu  provocam niciun accident.
  Încă nu am carnet, dar când eran mică și mergeam la pescuit cu tata, sau cu cortul, mereu mă lăsa sa stau în poala lui, la volan ghidându-mă ce și cum să fac. Așa că mai târziu, a început să mă ia la cursele de mașini, văzând ce psiune născusem față de viteză și de bijuteriile pe patru roți. Parcarea laterală mereu mi-a dat de furcă. Asta până când am lovit mașina vecinilor. De atunci m-am învățat minte. "Nu perfect, ci între!" - astea erau cuvintele tatei când am lovit Minnie Couper-ul. Era roșu la fața, iar dacă putea, cred ca ar fi scos fum pe nas și pe urechi. Noroc că spărsesem doar un far.
 
   Mi-am scuturat capul chcotind ușor la aceste amintiri, si nici nu mi-am dat seama că ajunsesem în fața casei lui. Mașina Dianei nu era pe aici, deci încă nu știa unde stă.
   M-am dat jos din autivehicul, și m-am îndreptat ca un uragan spre intrarea în casă. Nu am mai bătut la ușă, așa că am intrat direct în casă, unde l-am gasit pe Bryan tolănit pe canapea și dormind.
   "Eu mă speriu de moarte, mai să fac un atac de cord, iar el doarme?"  Mă revolt în sinea mea, dorindu-mi să-i dau cu ce găsesc în cap.
  Mă apropii de el, îmi așez încet mâna pe umărul lui gol și încep să-l zgâlâlțâii și rostindu-i numele.
   -Bryan House, trezește-te, nemernicule.
  Mormăie ceva, adormit și se întoarce cu spatele la mine.
  Deci așa vrei să jucăm, huh?
  -Haide! Suntem în pericol, iar tu dormi ca un tembel.
  De data asta mârâie la mine și-și deschide ochii larg, pironindu-mă cu privirea lui străpungătoare.
  Ai vrut să te joci, acum joacă-te!
  -Ce mama naibii vrei să faci, Valeria? Aproape că urlă la mine ca un vârcolac într-o noapte cu lună plină.
  -Încerc să îți zic că Diana, nu știu de unde mama naibii, a aflat de noi și de faptul că aseară ai fost la mine. Îi zic totul pe nerăsuflate.
  Pentru câteva minute tace și își fixează privire pe lama de la capul canapelei. Bolborosește ceva ce nu pot desluși, apoi un râs isteric îi iese pe gură. Îl lovesc în umăr, dar el se prăpădește de râs. Și mai mulți nervi m-au cuprins, iar de data asta l-am lovit cu pumnul de l-am clintit din loc.
  -Auch! Se smiorcăie ca un copil mic care tocmai și-a julit genunchiul.
  -Eu îți zic că ai dat de dracu', iar tu te prăpădești de ras,  ca un dobitoc. Îi torn cuvintele ofensată.
  -Iubiti, se căznește să se oprească din râs, tu chiar crezi că mătușa ta ar face ceva rău împotrivă ta? Aproape că se înecã cu râsul.
 
  M-am așezat cu fundul pe măsuța de lângă canapea, și mi-am pus mâinile în sân ca un copil bosumflat fiindcă părinții nu i-au luat jucăria cea nouă și mult dorită.
  Ma apucat de șolduri și ma pus peste el, palmele lui coborând pe fundul meu. Am icnit, ridicându-mă în sus apoi revenind pe el. L-am văzut cum și-a dat ochii peste cap și mușcându-și buza inferioară.