Obsesia

Obsesia-14

   A doua zi ma trezesc si incep cu rutina zilnica. Dus, imbracare, pregatire pentru inca o zi de chin in liceu si multe zambete fortate. I-au pe mine o pereche de jeans, un maiou roz si niste sandale cu multe curele. Parul mi-l las pe spate si-mi aplic un pic de ruj pe buze ca sa le colorez putin si un pic de volm genelor folosind un rimel Mascara. Cobor scarile si jos dau de matusa Diana care pregateste micul de jun. Intru in bucatarie si o sarut pe obraz, iar apoi ma pun la masa. Mirosul de cafea si de briose, imi rasfata narile. Inchid ochii pentru cateva momente, si imi aduc aminte de mine -cand eram copil- de casa parinteasca, de mama, si de diminetile in care facea briose. Deschid ochii cand simt ca obrazul imi este atins, si o vad pe matusa Diana ca-mi sterge lacrima care a alunecat pe obraz. 

 - Imi pare rau iubito. Nu am avut intentia asta. imi zice cu o voce suava. 

 - Stiu. si-mi inghit nodul din gat, dar apare altul. Doar ca uneori, imi este asa dor de ea incat.. Nu stiu matusa, am nevoie de ea.. 

 - Vrei sa mergem la cimitir? 

 - Nu! Nu sunt slaba. Oricat de doar mi-ar fi de ea, nu vreau sa merg. Oricum, daca plang, nu o aduc inapoi nici pe mama, nici pe tata. Asa ca nu vad rostul.. 

 - OK iubito. Tu decizi ? 

 Se ridica din fata mea si se duce si-mi pune o cana de cafea si imi da o briosa. Mananc briosa repede si dau cana de cafea pe gat. Imi i-au ruxacul si ies pe usa. In fata casei, ca de obicei Nick ma asteapta in masina lui impreuna cu Anna. Deschid usa si ma urc. 

 - Hei copii. si ma arunc pe bancheta din spate. 

 - Heii Vale! mi se adreseaza Nick. 

 - Valeria Hard! ai plans? se rasteste Anna la mine. 

 - Da.. Va rog, e ceva legat de moartea a lor mei .. Asa ca daca nu vreti sa inund masina asta, mai bine nu atingeti subiectul asta. zic amuzata.

 - Ok. imi raspund cei doi in cor. 

 Drumul pana la liceu a fost tacut si cam prea stanjenitor. Parca eram trei strini care se vad fata-n fata pentru prima fata. Cred ca fiecare avem probeleme noastre.. Imi tin cartile stranse la piept si  ma indrept spre prima ora. Ma uit pe orarul de pe spatele caietului de engleza, si vad ca am chimie. Imi dau o plama pe frunte si murmur cateva injuraturi si merg mai repede. Lui Bryan nu-i place sa intarzii. La usa clasei, ma ciocnesc de un baiat si scap cartile pe jos. 

 - Oh, multumesc. Chiar aveam nevoie ca cineva sa ma loveasca si sa-mi scap cartile pe jos. Chiar nu trebuia. ii zic ironica. 

 - Ok, imi pare rau. Nu asta a fost intentia mea. si s ridica cu cartile spre mine. 

 - Multumesc. 

 - Eu sunt Dean. 

 - Iar eu trebuie sa plec, caci in caz contrar, proful meu va scoate fum pe urechi la fel ca o locomotiva. si dau sa trec pe langa el dar ma prinde de brat. 

 - Stai! Mai sunt 5 minute pana cand trebuie sa intram la curs. Zi-mi macar cum te cheama. 

 - Valeria. ii zis sec.

 Dean, un baiat inalt, un corp bunicel, brunet, ochii micuti si caprui, buze medii si roz foarte, foarte deschis, un ten perfect fara urma de cosuri, un cercel in ureche, iar parul ciufulit. Poarta jeans, iar  lo mansetele lor sunt indoite, conversi si un tricou putin mai lun de talia pantalonilor. Baiatul perfect pentru  divele scolii. Am uitat sa mentionez ca are un zambet demential.  Ma uit la mana lui care tinea bratul meu, si se uita si el. Zambeste - acum descoperindu-si dintii cei albi- si deschide gura pentru a vorbii :