Obsesia-18

472 15 2
                                    

 Ma trezesc si observ ca sut cu capul pe pieptul lui. Obrazul meu cald este lipit de pieptul lui fin. Zambesc si deja dimineate mea este mai buna. Imi ridic capul si ma duc usor spre buzele lui cu un sarut usor si copilaresc. Un centimetru ma desparte de buzele lui si acum ochii lui care s-au deschis instantaneu. Ma dau un pic inapoi si zambesc. 

 - Buna iubito. si-mi prinde capul cu ambele maini si-mi saruta buzele. 

 - Buna si tie iubitule. si-i zambesc fara incetare. 

 - Asa seri si dimineti, tot sa avem. si-mi face cu ochiul. 

 Se ridica din pat si incepe sa se imbrace. Ma uit la ceas si vad ca e 07:15. Scoala. Dus nu mai fac, las ca mirosul pielii lui sa ramana pe a mea si incep sa pun niste haine pe mine. O pereche de jeans albi, un top roz, pal, sandale, iar parul mi-l prind intr-o codita slaba la spate. Stau in fata oglinzii mai aranjandu-ma cate putin, vine in spatele meu si imi cuprinde talie cu mainile si-si aseaza capul pe umarul meu si un zambet imens mi se asterne pe fata. 

 - Hai sa mergem la scoala! si ma trage de mana spre usa. 

 - Cum adica "sa mergem" ? il intreb confuza. Eu merg cu Nick, iar tu singur. 

 - Nu! Mergi cu mine. Iar daca intreaba cineva, te-am luat din statie. 

 - OK. Dar nu vrei sa mancam inainte de plecare? si ma opresc in tocul usii. 

 - Neahh. Nu vreau sa ajungi tarziu la ore. Acum te-as ruga sa-ti misti corpul in masina mea. 

 - Cum spuneti dvs. profu'!

                                                                          *** 

  Cand am coborat din masina lui Bryan, toti se uitau de parca Lady Gaga in persoana ar fi venit. Anna mi-a facut capul calendar toata ziua reamintindu-mi cat de "naiva" am fost si inca sunt, iar Nick arata de parca i-ar fi cazut cerul in cap cand a auzit toata povestea. 

 La plecare din liceu, am luat prin spate. Nu stiu de ce, dar as mi-a venit. Mergand pe holul care nu se mai sfarsea, am vazut usa de la biroul directorului deschisa, iar pe Bryan inauntru. Ma dau mai langa crapatura de langa usa si incep sa ascult. 

 - Bryan, acum vreo doua ore, am primit o scrisoare de la un amonim ca tu, ai putea avea relatii cu una dintre elevele din acest liceu. Este adevarat? il intreaba serios dl. Hunter. 

 Luke Hunter, barbat inalt, brunet, buze mari, corp bine facut, intre anii 27-31, ochii mari, brate masive, elegant, extrem de bogat, egoist, inganfat, un tip caruia ii se face orice placere. Si directorul scolii asteia. 

 - Nu. Asa ceva este absurd Luke. Stii prea bine ca nu as face asa ceva. Ma stii de mai bine de 6 ani de zile. Doar nu ma crezi in stare, nu ? si se ridica in picioare. 

 - Bineinteles ca te cred.. Doar ca tot te-am vazut foarte apropiat de Valeria Hard. si un ranjet pervers i se afiseaza pe fata. 

 Ce? De ce dracu' si-a arborat zambetul ala pe fata? 

 - Uite, Luke, eu nu am nicio macar vreo avenura cu vreuna dintre ele, dar o relatie. Sa fim seriosi. Cand vreodata in viata mea, m-am tinut eu de vreo relatie? si zice pe un ton batjocoritor. Nu m-as incurca cu vreuna dintre ele. Nu imi risc munca pentru o placere trupeasca. Si fix pe Valeria trebuia sa o mentioneze? De ce m-as uita la ea? 

 Inghit nodul din gat. Stiu ca nu vorbeste serios, dar ma doare. Vreau sa o i-au din loc dar cuvintele lui Luke ma opresc. 

 - Cum zici tu Bryan, dar nu poti sa negi ca, condamnata aia mica nu arata bine. Mi-ar surade ideea de a avea-o macar o data. 

 Bryan nu zice nimic, dar ii vad pumnii strangandui-se tot mai tare. 

 - Ti-am zis, nu ma uit dupa elevele mele. Dar daca tu faci, asta te sfatuiesc sa nu o mai practici. Nu da bine, ma intelegi ? si-i pot simti iritatia din glasul lui Bryan. 

 - Haide, in timpul nostru liber, ne putem distra putin cu ea.. Ce zici ?! si-i face cu ochiul. Ba chiar azi am sa-i fac o vizita. 

 - Sa nu indraznesti sa te atingi de ea nenorocitule! iar Bryan se repede la Luke cu un croseu de dreapta. 

  Cei doi incep sa se incaiere. Bryan il tot loveste cu pumnii pe Luke, iar el incearca sa riposteze, dar nu  poate. Fuira lui Bryan il nimiceste pe Luke. Printre toata nebunia care se intampla acolo, vad cum pumnul lui Luke se indrepta catre fara lui Bryan. Il da jos dupa el, si ii face acelasi "tratament" pe care Bryan i l-a facut lui. Nesuportand tot acel meci de box, intru agiata in sala. 

 - I-ati mainile dupa el, nemernicule! ma adresez lui Luke. 

 Acesta se opreste, se da la o parte  si se ridica in picioare.  Isi sterge sangele de la gura si se apropie de mine. Ma dau in spate si incep sa tremur.. Nu stiu de ce, dar atunci cand ma priveste, simt ca ma dezbraca. IL vad si pe Bryan ca se ridica si la fel ca Luke, isi sterge dara de sange din coltul gurii. Inghut in sec cand vad ce zambet ii se iveste lui Luke pe buze si ma opresc. Bryan, intervine usor intre mine si el formand un scut anti-privirea lui. 

 - Stiam eu ca invarti ceva cu ea. si pufneste usor.  Sa vedem ce va spune dna. Hard, cand va auzi despre acest "mic" incident. Si sa vedem daca pe tine - si arata spre Bryan- Consiliul Profesoral te va mai lasa sa predai. 

 - N-ai indraznii.. 

 - Oh, ba da. si face ochii mari catre mine. 

 - Luke, stiam ca nu esti in toate facultatile tale mintale, dar nici chiar asa. ii reproseaza Bryan. 

 - Tu vorbeste de facultati mintale? Bryan, sa-ti reamintesc ca cel nebun de aici esti chiar tu? ! Ai uitat ce i-ai facut ei  ? Ai uitat unde ai fost si pe unde ti-ai petrecut mai bine de jumatate de an ? Si tu-mi vorbesti mie despre asa ceva? 

 - D-d-despre ce vorbeste? Care ea ? Unde ai fost si ce ai facut? si acum eu ma pun ppe post de bariera intre Bryan si Luke. 

 - Deci, Valeriei nu i-ai spus, nu ?  si incepe sa rada haotic. 

 - Vrei sa taci o data ? ma rastesc la el si-l privesc cu coada ochiului. Bryan, raspunde-mi! ti-am pus niste intrebari. 

 - Eu .. Aaa.. Valeria, iarta-ma! si pleaca. 

 Dispare din unda mea vizula, iese pe usa aia nenorocita si dus este. Nu se mai intoarce inapoi. Lacrimile mi se aduna in ochi, iar apoi mi se astern pe obraz. suspin o singura data si simt cum toata lumea mea se duce dracului inca o data, din vina aceluiasi barbat. La scurt timp, pleaca si Luke, dar la pragul usii se opreste. 

 - Cand iti va spune, sper doar sa iei o decizie corecta. si pleaca mai departe. 

 O decizie corecta? Ce-a facut? Cine e ea? Cine e el ? Cui m-am daruit?  

  


                   Ma scuza-ti ca am intarziat cu capitolul asa de mult, dar liceul imi mananca tot timpul pentru Wattpad. Sper sa va placa, chiar daca este asa scurt. Va iubesc <3 !!! 

   #Schify :3 


Obsesia Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum