Un secret sângeros

Schimbare de planuri

Eram atât de aproape să vărs în mașina lui Dominik încât am deschis toate geamurile pe frigul ăla de afară dar simțeam nevoia de aer rece, voiam să îmi înec gândurile în răcoarea de afară:
-Ești bine? Mă întreabă Dominik și deschide geamul mai larg la mașină:
- Îmi știa numele...dar eu nu l-am văzut în viața mea, a fost atât de ciudat...mi-a spus că știa că am murit.
- Crezi că întâmplarea din noaptea asta va da bine în ziar?
- Dominik nu! Nu vreau ca ziarele să afle până ce nu deslușesc misterul, te rog dă-mi timp...
- Melia...
- Știu ce o să zici, că tu ești șeful meu și dacă nu ascult o să mă concediezi...
Dominik schițează un zâmbet și deschide ușa la mașină:
- Mai bine m-aș concedia pe mine, decât pe tine.
Fără să îmi dau seama ușa la mașină îmi era deschisă, am ajuns în New Lands la motelul unde plănuiam să stau dar pentru că Dominik m-a adus și era departe de casă am hotărât să stăm amândoi până dimineață și să mergem împreună la Rise PaperNews Lands. Motelul era unul micuț, cu două etaje situat pe marginea drumului peste drum de un semafor vechi și o benzinărie. Dar era înconjurat de natură, de copaci și nu era casă de om în apropiere de aia iubeam să stau mereu aici, era liniște și restaurantul motelului era decent cu mâncare caldă iar canapele roșii aveau mesele prea înalte ca să poți mânca pe ele:
  - Bună dimineața, pe numele Melia Hart am o cameră rezervată în dimineața asta doar că am mai venit cu cineva.
  - Bună, trebuie făcută o plată adițională și pe ce nume va rog?
  - Dominik Fitz, pune toată plata pe numele meu și aș dorii și micul dejun inclus te rog, spuse Dominik sprijinindu-și coatele pe birou.
Mă uit în jur, nu era nimeni pe coridorul motelului, o liniște asurzitoare, pereții erau un lămâi spălăcit cu două fotolii roșii la intrare, o masă rotundă cu niște creioane și foi de completat în caz că aveai vreo reclamație, pânză de păianjen când colo prin colțul pereților și geamurile mari cu toc alb pe care s-a așternut praful. Nu pot să nu observ că recepționista mesteca gumā și își trecea degetele prin păr în timp ce procesa plata, îi făcea ochi dulci lui Dominik. Nici nu mă mir, Dominik e un bărbat frumos, înalt care mereu se îmbracă la cravată și costume de culori neutre, niciodată prea țipător cu un zâmbet larg, mereu pregătit să te facă să zâmbești, niște ochi căprui mari cu gene lungi și negre iar părul? negru mereu pieptănat pe spate, cu un miros de cocos puternic și un aftershave atât de masculin dat numa la baza gâtului, e atât de masculin, energia lui mereu schimbă atmosfera într-o cameră plină de oameni triști, are viață în el dar din păcate nu a avut noroc în dragoste. Fosta lui Soție Aria Fitz a divorțat de el după ce a aflat că ea nu poate face copii iar el a refuzat adoptarea unuia, nu pentru că era un bărbat rău, ci pentru că, pentru el, familia din sânge pur era cea mai importantă. Ziarele au scris mult timp despre divorțul lor și cucoanele nu au ezitat să nu-i facă curte, dar el a refuzat orice avans, fiind probabil copleșit de muncă pentru că muncește mult, dacă nu îl găsești acasă îl găsești la biroul lui, sau cel mai probabil în barul lui preferat unde se servește vinul direct din butoi:
   - Melia? Spuse Dominik si îmi deschide ușa la intrare în cameră. Ești îngândurată, vrei să vorbim?
  - Mă gândeam că poate ne putem odihnii două ore după mergem la sediu?
  - Dar e ora patru jumate dimineața, noi trebuie să fim acolo la șapte. Tu poți dormii dar eu am ceva apeluri de preluat.
  Nu știu dacă era oboseala sau energia momentului dar pun mâna pe telefon și sun la recepție, am nevoie de un vin să mă trezesc:
  - Nu știu de unde să încep să caut răspunsuri...
  - Tatăl tău?
  - Crezi ca ar avea vreo legătură?
  - Marele Byron Hart? El știe tot ce mișcă din New Lands până în New Springs.
  - Dar nu vreau să iau legătura cu el...
  - Nici nu trebe, scrie în ziar despre tragedia ce s-a întâmplat și mai mult ca sigur ta va contacta el.
Stau și mă uit lung la ziarul care era pus pe masa camerei de hotel și cumva îi dau dreptate lui Dominik, dacă ar citii așa ceva curiozitatea l-ar împinge să mă sune:
  - Bine, în prima oră a dimineții o să merg înapoi la gară să iau ceva interviuri.
  - Mă bucur că acum ești de acord cu mine, trebuie publicată povestea, așa, dacă cineva îl cunoaște pe acel bărbat va suna la Rise NewsPaper Lands și poate o să găsești ceva răspunsuri.
Mă ridic de pe scaun și mă duc la geam, trag perdeaua și bezna dimineții de toamnă urmată de vânt și ploi mă liniștește:
  - Dominik...aș vrea să...nici nu apuc să zic că Dominik își dădu tricoul jos să se pună pe canapea cu telefonul în mână, o priveliște amețitoare iar umbra felinarului din fața geamului reflectă pe pielea lui îngrijită:
  - Mă gândeam să dorm pe canapea, tu poți să iei patul, în orice caz o să încerc să vorbesc încet la telefon ca tu să poți dormii, ce voiai să faci? Te rog continuă.
Clipesc de câteva ori încercând să-mi mut privirea în altă parte:
  - Aș vrea să mă duc singură înapoi la gară, vreau să retrăiesc momentul în așa fel în cât să fac un reportaj bun.
  - Melia, orice vrei tu vom face, în tine am cea mai mare încredere.
  - Dar asta înseamnă că o să întârzii la muncă, și voiam să-ți cer o zi de concediu.
  - Ia-ți câte zile vrei, o să mă descurc fără Linda, dar de tine o să am nevoie măcar telefonic.
- Încep să cred că poate e o înscenare, dacă mă duc înapoi acolo tata o să iasă dintr-un tufiș încercând să mă târască înapoi la RavenGlow...
- Nu cred că ar merge așa departe...
- Credeam ca îl știi pe tata.
- Tu ai fugit de el și de viața lui ani în urmă iar el s-a obișnuit cu ideea chiar dacă la început era șceptic.
- Da, oricâți bani ar avea, nu mă simțeam în largul meu lângă el știind cum a făcut banii ăia, atâtea ilegalități...degeaba te fălești cu averea ta dacă nu te poți fălii și cu faptul că ai făcut-o pe drept.
- Și de aceea ai decis să pleci de acasă și să te angajezi la Rise NewsPaper Lands, spuse Dominik în timp ce turna vin în pahare, te apreciez Melia, familia ta e bogată dar ai ales alt drum, tu lucrezi pentru banii tăi și nu o să fi niciodată ca Byron.
Ceea ce era adevărat, tata e un om foarte mândru de el, avea pile peste tot, era respectat și foarte puțină lume avea curajul să-i întoarcă vorba. Mă trag dintr-o familie avută și nu era necesar să mă angajez, dar de când mama a murit în accident de mașină acum doi ani nu am mai simțit conacul mare în care stăteam ca fiind acasă. Am avut nevoie de o schimbare, iar pe Dominik l-am întâlnit cu un an înainte să moară mama la o convenție de vinuri, suntem prieteni foarte buni și el mi-a oferit un loc de muncă doar ca la momentul acela am refuzat:
- Îți mulțumesc că mi-ai dat șansa să ascund urmele tatălui meu...spun eu și beau o gură de vin.
  - Nu te puteam forța să scrii în ziare despre ilegalitățile lui, și mai bine că doar noi știm de ele.
  Dominik ma ajutat să ascund urmele tatălui meu, nu am publicat în ziar despre nimic din ceea ce a făcut, nu voiam să îl am pe conștiință atunci când se va duce la închisoare, am sperat că se va schimba:
   - Te duc dimineață înapoi la gară apoi eu mă duc la sediu.
   - Am atâtea întrebări...
   - Și o să găsești răspunsuri la ele, dar nu lăsa asta să te consume, încearcă să dormi căci altfel nu vei avea energia necesară să o iei de la capăt mâine.
Dominik avea dreptate, mă așez în pat încă purtând costumul meu alb evazat și îmi dau sacoul jos lăsând să se vadă o bluză pe gât neagră strânsă în zona sânilor și  ștergându-mi transpirația de pe frunte spun:
  - Ceva o să se întâmple, simt...nici bine nu apuc să sting lampa de pe masă că o bătaie în ușă se aude:
  - Oare cine o fii? Dominik se ridică iar eu în urma lui, deschidem ușa și un bilet murdar de noroi pe care scrie „Tu trebuia să fi sub şinele alea" cade de pe mânerul ușii. Fața îmi era albă, ochii în lacrimi și privirea ațintită pe biletul din mâna lui Dominik:
  - Nu se poate ...strigă Dominik și iese afară din cameră uitându-se în stânga și în dreapta dar nu era nimeni pe hol, era liniște și tot holul era luminat de o singură lampă așezată pe o masă lângă scări:
  - Au aflat numărul camerei?? Inacceptabil! Dominik coboară scările spre recepție și cu ură se uită spre recepționistă:
  - A fost cineva aici recent??
  - Nu...eu...
  - Da sau nu??
  - Nu! De cazat nu s-a cazat nimeni în noaptea asta în afară de voi, dar a plecat cineva din cameră acum cinci minute.
  - Poftim? Cine??
  - E confidențial nu pot spune...
Dominik se apleacă peste biroul de informații și ia caietul pe care erau scris oaspeții:
   - Melia Hart și Dominik Fitz camera 5, Andrea Natelien camera nouă cazată la ora zece jumate seara nu a părăsit camera încă de atunci și Howard Becker...check out la ora cinci și patru zeci de minute, acum şapte minute a plecat!!
Mă uit la Dominik speriată în timp ce recepționera îi smulge caietul din mâini:
  - Domnul Howard e un client regular la motelul CountryRoad, orice s-a întâmplat nu cred că a avut vreo legătură! spuse recepționera și își aranja ochelarii, dacă vreți să aflați mai multe totuși, Howard e...
  - Un om de afaceri în domeniul vinurilor care lucrează în RavenGlow pentru Byron Hart, spuse Dominik și își întoarce privirea către mine.
Simțeam cu lumea îmi fugea de sub picioare, să fi mers tata așa de departe în cât să omoare un om și să mă amenințe după, doar ca să mă întorc acasă?...