Un secret sângeros

Întâlnire bizară

  Coșmarurile nu mă lasă să dorm, m-am trezit în locuința lui Dominik la ora zece dimineața cu un pahar de vin pe masă neterminat, am ajuns târziu în New Lands și Dominik s-a oferit să mă lase să mă odihnesc la el acasă în timp ce el lucrează la birou, eram singură în apartamentul lui mare și răcoros, cu canapele din piele albă și un pat comfortabil, perdele albe cusute cu ață roșie de-lungul, mobilă din lemn maro făcută cel mai probabil la comandă și o baie mare cu cadă din marmură verde cu gresie la fel, și multe oglinzi, era ceva de vis, avea gust, avea ceva aparte și un miros specific bărbătesc, dar ordonat. Mă ridic din pat și îmi dreg degetele prin perdea, e o zi destul de frumoasă chiar dacă vântul bate, dar era răcoritor. Vreau să încep cu Carol Graham așa ca iau cartea cu numere de telefoane, mă așez pe fotoliu și încep să caut numele lui, poate am noroc.
După zece minute îmi dau seama că nu am găsit nimic, mă ridic și iau paharul cu vin neterminat, beau o gură și imi trec mâna prin păr în timp ce cu cealaltă țin cartea, dar într-un moment de neatenție scap vinul peste carte „al naibii noroc" strig și pun cartea cu susul în jos „sigur găsesc o cârpă în bucătărie". Când mă întorc și dau să șterg cartea văd la litera „A" numele Andrea Natelien și fără să clipesc îmi scot telefonul din geantă și tastez:
  - Alo? Numele meu este Melia Hart și sun...
  - Melia?? Jurnalista?
  - Da..voiam să vă întreb...
  - Te rog, nu publica în ziar despre moartea lui Kaleb!
  - Kaleb?
  - Bărbatul de pe peron.
Mă ridic în picioare îmi dreg glasul și spun:
  - Îl cunoșteați?
  - Era băiatul meu...
  - Îmi...pare foarte rău...dar mă puteți ajuta, oare de unde mă cunoaștea?
  - Pardon?
  - Mi-a spus numele în-nainte să se arunce în fața trenului...
  - Melia...ne întâlnim la ora unsprezece pe strada Stone River numărul șapte.
Apelul s-a deconectat, am rămas în șoc dar știam că dacă vreau răspunsuri trebuie să mă duc, așa că îmi pun pe mine un costum maro de stofă și o pălărie de paie, un fular în jurul feței ca să nu fiu recunoscută și mă urc în masina lui Dominik.

Ceasul arată ora unsprezece jumate, și nimeni nu apare...strada Stone River era una aglomerată, mașinile urcau și coborau pe pod și lacul era mai mereu uscat plin de gunoaie, era un cartier urat, murdar cu oameni reci care nici nu se uitau la tine când treceai pe lângă el, clădiri mari dar neîngrijite și fiecare balcon era colorat într-o altă culoare, voiam să plec cat mai repede de acolo. Îmi scot agenda din geantă în speranța ca pot obține niște informații utile, și văd cum înspre mine se îndreaptă o femeie înaltă, cu părul blond lăsat pe spate îmbrăcată într-o rochie albă scurtă cu geacă de piele lungă și cizme negre lungi până la genunchi. Mergea apăsat și se bălăngănea parcă după vântul de afară, fuma o țigară și în timp ce se apropia se uita la mine:
  - Nu mă gândeam ca o să vi...și îmi întinde mâna, Andrea Natelien.
  - Melia Hart ...îmi pare bine de...
  - Cunoștință? Știm amândouă că nu e așa. Ai venit doar să afli răspunsuri.
  Ne îndreptăm spre o cafenea de colț peste stradă și în timp ce îmi trag un scaun o aud pe Andrea murmurând:
  - Ai fost la Country Road azi-noapte, nu?
  - Da, dar tu ce făceai acolo? Ți-am văzut numele pe lista motelului.
Andrea își stinse țigara în scrumieră și ma fixat cu privirea:
  - Mă ascundeam, știi cum e...bărbații te găsesc și în gaură de șarpe dacă chiar vor.
  - Divorț?
  - Aș vrea eu, doar tatăl copiilor mei, am mai rămas cu trei acum.
  - Deci am avut dreptate, tu erai femeia care a plecat cu trenul spre motel în seara aia.
  - Da.
  - Dar de ce ți-ai lăsat copilul singur, și de unde mă cunoștea?
  - Melia, Kaleb era un copil bun la suflet și voitor dar păcat că a luat-o pe urmele tatălui său. Au fost momente când nu voiam să mai aud de el, în seara aia ne-am certat pentru că un secret de familie s-a aflat iar el s-a simțit trădat, am încercat să îi explic dar el a trântit ușa în urma lui și a plecat, am decis să îl caut la gară dar am ajuns acolo prea repede și el nu era acolo, știam că o să am probleme cu soțul legat de cearta dintre mine și Kaleb pentru ca la iubit cel mai mult, așa ca m-am decis să petrec la Country Road.
  - Știi ceva de vreun bilet? Sau de cuvintele „tu trebuia să fi sub șinele alea"?
  Andrea ezită să mă privească în ochi:
  - Soțul meu m-a găsit până la urmă în jurul orei cinci dimineața, a vrut să se cazeze dar era în stare de ebrietate și nu i s-a dat voie...din câte știu eu el este prieten bun cu un controlor de la gară, poate de acolo a auzit numele tău și s-a uitat peste bilete, a văzut că ți-ai luat bilet de tren până la motel dar din cauza incidentului trenul a fost anulat, așa ca a decis să vină el personal și probabil că tot el a lăsat biletul...:
- Carol Graham?
- Carol Natelien, Graham e numele bunicului lui, poate a folosit un nume fals.
- De ce îmi dai atâtea informații?
Andrea își aprinde o țigară:
- Omul ăla ma dus la disperare, din cauza părinților lui nu am putut divorța, plus abuzuri zilnice.
- Și copiii...
- Am tras cu dinții să îi țin sănătoși mental și să ascund abuzurile prin care am trecut.
Ochii mi se umple de lacrimi dar ezit să arăt empatie:
- Și atunci Kaleb de unde mă cunoaștea?
Andrea trage un fum din țigară și pune picior peste picior:
  - Nu știu. Soțul meu nu mi-a spus nimic și nici nu vreau să îl întâlnesc, vorbește cu acel controlor poate te va ajuta, eu ți-am spus doar un sfert din poveste.
  Andrea se ridică de la masă și pleacă fugind pierdându-se în marea de oameni. O întâlnire bizară dar măcar am aflat de ce a mințit controlorul, pentru că e prieten cu tata lui Kaleb, totuși de ce nu la oprit să sară în fața șinelor? Ceva nu se leagă.
  Stau singură la masă și aud un claxon de mașină, era Dominik care a făcut ochii mari când ma văzut în partea asta de oraș, căutând un loc de parcare mă gândesc ce o să îi spun, adevărul? Sau să mai ascund până aflu mai multe?:
  - Melia ce naiba e în capul tău? Zona asta e periculoasă și tu ai primit și amenințări!
  - M-am întâlnit cu Andrea Natelien, femeia de la motel.
Dominik trage un scaun și se așează lângă mine:
  - Ce legătură are?
  - Ți-am spus când te-am sunat de la gară că a cumpărat bilete de tren spre CountryRoad, și i-am găsit numărul în cartea de telefoane, Dominik...ea e mama bărbatului care a sărit în fața trenului, numele lui era Kaleb, și Carol Graham, mă rog Natelien, e tatăl lui care a găsit-o pe Andrea la motel în noaptea aia și ea crede că el a lăsat biletul la ușă fiind prieten cu controlorul a aflat tot. 
  - Nu are nici un sens...
  - Explică?
  - Melia, băiatul lui s-a aruncat în fața trenului crezând că tu ești moartă, era în șoc, apoi Andrea s-a cazat la motel în seara aia cu mult înainte de incident, după, spuse Dominik și face un semn să i se aducă un pahar de vin, soțul ei și tatăl lui Kaleb a găsit-o acolo și de nervi ți-a pus ție un bilet pe ușă?
  - Trebuie să iau în calcul orice posibilitate, de asemenea, Andrea m-a rugat să nu public despre moartea copilului ei...
  - Dar așa tatăl tău nu o să vadă niciodată...
  - Știu, dar aș vrea să o țin pe Andrea de partea mea momentan, deci trebuie să fac marele pas...
  - Nu-mi spune...
  - Dominik, mă duc în RavenGlow...