The Unforeseeable

Metoda mea

Sunetul asta enervant..visez sau e real..ah, e real. Alarma vietii!
Mi-am deschis ochii si am reusit cu greu sa ma ridic din pat si sa ma tarasc pana la masa pe care mi-am lasat telefonul. Este o şmecherie ca sa fiu sigura ca nu adorm la loc pentru ca daca mi-as lasa telefonul langa pat pur si simplu l-as opri imediat si mi-as continua fericita visul. In schimb, asa..odata ce m-am dat jos din pat nu exista sanse sa ma urc inapoi in urmatoarele optsprezece ore.
Azi incepe oficial facultatea. Sunt putin speriată, dar abia astept sa vad cum e la cursuri si ce colegi am. Sper sa las o impresie buna profesorilor, in rest, nu prea imi pasa, poate doar de fata aceea, Isabella, ea pare singura cu care as avea sanse sa ma inteleg.
Cred ca asta este momentul sa inaugurez garderoba mamei, cu condiţia in care voi gasi ceva pe gustul meu. In niciun caz nu o sa-mi pun vreo rochia roz cu floricele sau ceva de genul. Am inceput sa rad singura numai cand m-am gandit cum ar fi sa ma imbrac asa. De fapt, stiu cum ar fi..oribil!
Am mers lenesa la baie unde m-am rasfatat cu un dus lung si revigorator, avantajul de a te trezi devreme - ai timp! - apoi am cautat ca disperata ceva cu care sa ma imbrac si in cele din urma am ales un maieu alb simplu pentru ca imi place materialul si cum se aseaza pe mine (mda, cam atat cu teoria mea de a ma imbraca doar in negru), o pereche de pantaloni scurti negri si un hanorac negru pe care scria mare, pe piept : "AC/DC". Doamne, iubesc trupa aia! Mi-am facut o notita mintala sa-i multumesc mamei pentru hanoracul asta, m-am incaltat cu tenesii si mi-am luat geanta, apoi am plecat. Nu am avut chef sa ma machiez, decat o urma de rimel, pentru ca nu sunt genul care sa nu iasa din casa nemachiata, plus ca prefer sa-mi folosesc timpul pe care l-as fi petrecut in fata oglinzii intr-un restaurant si sa mananc. Inca o notita mintala: Cumparaturi pentru ca nu ai niciun gram de mancare in casa, femeie! Nu pot sa cred ca mama a avut grija sa am o camera cat o sufragerie plina cu haine, dar nu i-a dat prin cap sa-mi puna macar o niste legume in frigider.
Centrul Londrei aproape mi-a pus capac. Traficul este oribil si ma face sa-mi doresc sa fi mancat niste biscuiti sau orice altceva de la un tonomat din campus. Fara sa-mi dau seama, am fost depasita de acelasi Aventador de ieri.
-Sper ca glumesti, este culmea! tipatul meu a spart tacerea din masina. Foarte bine, am eu metode mai bune sa trec prin traficul asta.
M-am enervat si am inceput sa merg mult mai repede decat imi este permis, dar asta e, imi asum riscul, iar faptul ca masina mea este monstruos de mare este cel mai bun avantaj al meu pentru ca, incet incet, toti au inceput sa se dea la o parte din calea mea. Im stilul asta am traversat cinci strazi in nici zece minute, fiind foarte fericita de realizarea mea, dar m-am oprit cand am vazut masina misterioasa parcata in fata unui restaurant micut, numit 27th Street. Hm, curiozitatea ma macina prea tare..trebuie sa vad cine este cel care si-a permis sa ma depăşească de doua ori ca un nesimtit. In plus, imi este foame, asa ca voi profita de ocazie si sa mananc. Din moment ce soferul unui Lamborghini se opreste sa manance aici inseamna ca mancarea trebuie sa fie foarte buna.
Range-ul meu a sfarsit totusi pe o strada laterala pentru ca a fost pur si simplu imposibil sa gasesc un loc de parcare in care sa incapa. Saraca mea masina.., ma gandeam cand am intrat in restaurant, dar mi-am alungat imediat gandul pentru a fi uimita de cadrul intimi si calduros al incaperii. Acum ma bucur mai mult ca oricand ca am fost depasita de masina aia pentru ca altfel nu as fi descoperit localul asta in vecii vecilor. Ceea ce imi aduce aminte..unde este misteriosul sofer? Am scanat repede sala, dar niciunul din cei prezenti nu arata ca detinatorul unui Aventador. Poate este la un local din preajma si nu a gasit loc de parcare decat aici. De ce nu m-am gandit la asta inainte!? Of, Doamne, o iau razna din cauza unei persoane straine, tipic mie, am gandit si m-am asezat suparata la o masa. Chelnerul nu a intarziat sa apara si mi-am comandat o salata cu pui pentru ca imi simteam stomacul prea agitat ca sa mananc ceva uleios.
Tinand cont ca se apropie ziua mea si fiind mai mult decat impresionata de gustul foarte bun al salatei care pana la urma era doar o salata, ar fi trebuit sa fie la fel ca toate cele pe care le-am mancat pana acum, dar nu, a fost delicioasă, am ajuns la concluzia ca ar fi foarte frumos daca mi-as face petrecerea de ziua mea aici. Asa ca, dupa ce am achitat nota, m-am dus la bar si am intrebat chelnerul cu cine as putea sa vorbesc pentru o inchiriere, iar acum astept sa se intoarca cu asa zisul, fiul patronului, deoarece el nu era in oras.
-Si ce dracu ar trebui sa fac eu!? am auzit deodată o voce superba de barbat tipand.
Doamne, pana si injuratura a sunat frumos cu vocea aia. Mi-am lungit putin gatul ca sa pot vedea omul cu voce de zeu, dar picioarele mi s-au inmuiat instant si am realizat ca bărbatul acela era zeu cu totul, nu doar vocea sa, era un adevarat Adonis al viselor mele. Reactia a fost aceeasi si din partea sa, dar nu stiu motivul pentru care el s-a blocat la vederea mea, insa ceea ce stiu sigut este ca amandoi eram blocaţi cu privirea unul pe celalalt, iar eu una puteam sa simt tensiunea instantanee care se formase.
Doamne, este de-a dreptul superb. Inalt, imbracat cu o pereche de blugi negri si un tricou, de asemenea, negru, simplu, slab, dar nu scheletic deoarece bratele sale erau musculoase la limita perfectiunii, nici prea mari cum poarta toti cocalarii, nici prea mici care arata oribil, in opinia mea, gen, incercare esuata. Nu, el era perfect. Si sa nu mai vorbim de fata..ochii caprui care imi ardeau corpul intens, buze subtiri si care se miscau confuze, nestiind ce sa spuna, iar piesa de rezistenta fiind parul sau saten in care mi-as baga bucuroasă mainile in timp ce l-as lasa sa-mi sopteasca lucruri perverse la urche si sa-mi alinte gatul cu buzele sale care garantez ca sunt delicioase.
Atmosfera deja devenea ciudata, el realizand asta inaintea mea pentru ca am fost trezită din visare cand l-am auzit dregandu-si vocea si facandu-ma sa tresar speriata. S-a apropiat incet de mine, mersul sau aducandu-mi aminte de miscarile elegante si calculate ale unei feline ce se pregateste sa-si atace prada, dar asta era ok pentru ca sunt mai mult decat incantata sa fiu prada lui..stai, ce? Nu, Irene, gandurile astea nu au ce cauta in mintea mea. Nu am nevoie de vreun baiat care sa-mi suceasca mintile tocmai acum. Plus ca, nu pare genul care s-ar uita la mine. Sa fim seriosi, arata inuman de frumos, in timp ce eu sunt...eu. Si totusi..
-Buna, simpla adresare mi-a inmuiat picioarele si deja ma enervez singura pentru ca un strain are efectul asta asupra mea.
-Da? imi ridic spranceana intrebator, profitand de ocazia apropierii dintre noi pentru a-l examina mai atent in timp ce imi pun masca de cold-hearted-bitch.
Hm, da, aveam dreptate, este Adonis. Nu reusesc sa-i gasesc nici macar un defect. Pare genul de baiat rau, care arata perfect, are parte de sex la greu si este plin de bani. Exact tipul de care sunt atrasa, dar de care incerc sa ma feresc. Asta mi-a adus aminte de vorbele mamei legat de gasirea unui baiat aici. Tu si vorbele tale intelepte, mama!
-Vrei sa inchiriezi restaurantul? intreba el cand a vazut ca nu aveam de gand sa ma opresc din a ma holba la el...Doamne, ce jenant.
-Oh, da, normal ca uitasem despre ce vorbisem acum doua minute cu ospatarul. Da, pe 27 noiembrie, daca se poate.
-Pai, eu nu prea am treaba cu restaurantul, dar daca e liber, e ok. E al tau, vorbi cu lejeritate, ca si cum nu ar fi vorba despre o intreaga afacere, ci despre o taraba de limonada din fata curtii.
-Ok, atunci, este rezervat pe 27? ma uit spre ospatar si i-am putut simti privirea arzatoare cand am refuzat in mod subtil sa mai discut cu el despre restaurant.
Ospatarul se uita temator la..nici macar nu stiu cum il cheama..si nota ceva intr-o agenda cand acesta a dat afirmativ din cap.
-Nu ar trebui sa-l intrebati pe tatal dumneavoastră? intreba in cele din urma.
-Nu, raspunse, mentinandu-si privirea pe mine. Imi asum eu riscul.
Mi s-au marit ochii si expresia mea s-a transformat in una de uimire. Barbatul asta este culmea! Se comporta ca si cum m-ar cunoaste de ani buni.
-Risc? Sa fim seriosi, ce as putea face, sa transform restaurantul intr-un club de noapte cu fete dansand la bara? sarcasmul meu intra in actiune.
Auzindu-mi replica, barbatul din fata mea incepu sa rada amuzat, iar tensiunea din aer s-a risipit instant, fiind inlocuita de o stare de relaxare..cel putin din partea lui pentru ca eu eram mai incordata ca oricand dupa ce am fost lovita de zambetul lui radiant si rasul sau melodios.
-Cine stie ce fel de petrecere vrei sa dai, fetele din ziua de azi sunt uneori mai perverse decat baietii, imi raspunse apoi, amandoi indreptandu-ne spre usa.
-Ma indoiesc profund de faptul ca as fi mai perversă ca tine..., nu am mai continuat pentru ca, din nou, nu ii stiu numele, dar am ranjit in sinea mea pentru ca nu e singurul care vorbeste ca si cum m-ar cunoaste..jocul asta are doua metode de lucru.
-Aiden Hall, incantat de cunostiinta...
-Irene Howard, sa speram ca voi fi la randul meu incantata, raspund in timp ce iesim din restaurant impreuna.
-Speri? intrebarea lui se auzi ca o soapta in mintea mea cand am vazut spre ce masina se indreapta.
-Cred ca glumesti, aproape am tipat, lasandu-l sa se uite confuz la mine. Tu!? Tu m-ai depăsit de doua ori nici nici 24 de ore??
-Poftim? confuzia lui crescu si mai tare si probabil credea deja ca sunt vreo nebuna care nu are cu cine sa se certe.
-Range Rover negru. Iti suna cunoscut? mi-am indreptat spatele, privindu-l cat de intens imi permitea statura mea mult mai mica decat a sa.
Ei bine, daca gluma de mai devreme l-a amuzat, acum era cu totul pe jos de ras, facandu-ma sa ma simt de-a dreprul nebuna. Nu intelegeam ce putea sa-l amuze atat de tare si ma chinuiam cu greu sa nu incep si eu sa rad pentru ca rasul sau este incredibil de molipsitor, asa ca m-am multumit cu un zambet destul de larg, lucru ciudat pentru mine, care eram in 99 la suta din timp serioasa. Aiden se opri si ma privi din nou intens, inrosindu-mi obrajii involuntar.
-Unde iti este masina? se uita in jurul sau, inca amuzat.
-Pe una din stradutele laterale, am inceput sa spun, insa m-am oprit cand am vazut straduta blocata si, daca soarta ar fi fost o femeie, i-as fi dat o palma serioasa acum. Nu pot sa cred. Eu cu ce mai ajung la facultate acum? am spus mai mult pentru mine, dar Aiden m-a auzit si mi-a facut semn spre masina sa.
-Daca erai pe drumul ala ieri inseamna ca suntem la aceeasi facultate. Urca! ma indemna, insa nu stiam daca trebuia sa fac asta sau nu, pana la urma, il stiu doar de zece minute, ar putea fi un criminal in serie sau ceva de genul.
-Bine, am abrobat dupa ce mi-am alungat orice gand rau din minte, dar i-am dat clar de inteles ca nu merg pentru el ci pentru ca nu pot sa ratez ocazia de a merge cu un Aventador.