The Unforeseeable

Adevarul iese la iveala

Am luat un taxi pana la facultate pentru ca nu mai aveam timp sa mergem sa-si recupereze masina. Odata ajunsi acolo, Aiden a inceput sa se comporte ca de obicei,chiar mai rece de data asta, de parca noaptea trecuta nici nu a existat. Si, culmea, are tot dreptul sa se comporte asa din moment ce am stabilit ca suntem doar prieteni, dar tot m-am enervat pentru ca nu mi se pare normal ca noaptea sa-mi dea de inteles ca ma place si ziua sa se comporte ca un frate mai mare.
M-am indreptat singura spre sala de curs, desi era unul comun pentru ca nu mai aveam chef de nimeni. M-am saturat de Aiden si de jocurile lui de-a şoarecele si pisica. Am ales un loc printre primele randuri, sperand sa nu se aseze langa mine si, spre usurarea mea, Aiden si-a ales un loc in spate, iar in dreapta mea s-a asezat o fata pe care nu o cunosc, in stanga fiind liber.
Nu au trecut nici cinci minute de la inceperea cursului cand am simtit ca cineva se aseaza langa mine si, cand am ridicat capul, am observat un baiat pe care nu l-am mai vazut niciodată, dar pe care clar planuiesc sa-l mai vad de acum incolo. Inalt, cu parul saten, ochii de un verde intens si buze pe care as fi in stare sa le devorez la propriu si la figurat, mi-a captat toata atentia in mod instant, reactie pe care am observat-o cu mandrie si din partea sa odata ce a vazut langa cine s-a asezat. Si eu nu sunt deloc genul care sa se mandreasca pentru ca este remarcata de vreun baiat, dar aceasta..creatura dumnezeiasca..m-a captat in intregime.
-Buna, eu sunt Harry, se prezenta si vocea sa ragusita mi-a topit si ultimul gram de stabilitate pe care il mai avea in mine.
-Irene, i-am raspuns, incantata de cunostiinta.
Nu stiu de unde scoteam cuvintele, dar sa vorbesc cu Harry mi se parea cel mai normal lucru din lume, ceea ce am si facut pe toata durata cursului. Am iesit impreuna in curte si am decis sa ne continuam conversatia la o cafea, insa acest plan a fost spulberat de aparitia lui Aiden in scena care ma cuprinse dominant de mijloc.
-Deci, vad ca ai cunoscut-o pe prietena mea, i se adresa lui Harry, provocand o reactie de soc pe chipul meu cand am realizat ca cei doi se cunosc.
Cum dracu!? Numai mie putea sa mi se intample asa ceva..
-Oh, sunteti impreuna? intreba Harry surpins.
Am vrut sa-i raspund cu un "Nu" categoric, dar Aiden se decisese in mod subit sa devina cea mai enervanta persoana din lume si raspunse afirmativ apoi ma trase cu forta spre masina sa.
Fierbeam de-a dreptul si ma rugam ca Dumnezeu sa-l crute pe Aiden de furia ce clocoteste in mine in momentul asta. Tot drumul am stat tacuta, facandu-mi o mie de planuri ca sa-l dau pe Aiden afara din casa si din viata mea.
Dar planurile sale nu corespundeau cu ale mele pentru ca doar a oprit in fata casei, m-a lasat sa cobor apoi a spus sa nu-l astept si a plecat, lasandu-ma balta.
Cand mi-am revenit din soc am intrat in casa, facand praf tot ce mi-a cazut in mana pentru urmatoarele cinci minute apoi, cand am ramas fara niciun gram de energie am decis ca este timpul sa ma schimb si am ales un tricou simplu negru si o pereche de pantaloni scurti de aceeasi culoare. Ma imbrac si eu o zi altfel si uite ce se intampla! Asta mi-a adus iar aminte de comportamentul de nesimţit al lui Aiden si, cu putina energie care mi-a ramas, i-am impachetat lucrurile si le-am aşezat in living, langa canapea apoi mi-am luat o sticla de whisky si am pornit televizorul, asteptandu-l pe dragul meu "iubit" sa vina acasa, sa-si ia dracu bagajele si sa ma lase odata si pentru totdeauna in pace.

Eram deja foarte beata cand am auzit usa deschizandu-se si am zarit un corp ce se balansa, incercand sa stea drept. Am izbucnit in ras cand mi-am dat seama ca sunt atat de beata incat nu mai stiu pe cine asteptam. Cred ca o sticla jumate de whisky e prea mult pentru mine. Si totuşi, pe cine asteptam? Mi-am incruntat fruntea incercand sa-mi aduc aminte, ba chiar m-am ridicat de pe canapea ca sa vad cine a intrat, dar m-am împiedicat de o cutie. Ah, nu e o cutie, e un bagaj. Oh, stiu, lumina s-a aprins in creierul meu amortit. Aiden. Pe el il asteptam ca sa dau cu el de pamant. Imediat am inceput sa rad chiar si mai tare, imaginandu-ma pe mine cea beata incercand sa ma iau de un Aiden si mai beat.
L-am zarit sprijinit de bar, uitandu-se confuz la mine apoi privirea ii cazu pe ceva din mana mea si mi-am dat seama ca inca aveam sticla de bautura in mana.
-Nu-ti face griji, e a doua, i-am spus in timp ce ii zambeam sarmant si m-am mirat singura ca inca sunt in stare sa vorbesc normal.
-Irene, ce ai facut? ma intreba si se indrepta ingrijorat spre mine.
-Te rooog, nu te mai preface ca iti pasa, i-am raspuns ferindu-ma de mana sa ce a incercar sa-mi ia sticla.
Bine, vorbeam aproape normal, dar pentru cat alcool am înghitit si cati nervi aveam...se putea mult mai rau de atat.
-Irene, da-mi sticla, tonul sau autoritar suna chiar si mai amenintator acum.
M-am dat un pas in spate si am dat din cap, dandu-i clar de inteles ca nu are nicio sansa sa se inteleaga normal cu mine acum.
-Unde ai fost? am intrebat apoi, aducandu-mi aminte de motivul nervilor mei.
-Nu contează, te rog, da-mi sticla, evita el subiectul.
-De ce? Ca sa poti sa bei mai mult si sa-ti bati iar joc de mine!? am tipat, incepand sa eliberez furia din mine. Nu iti dau nicio sticla! Singurul lucru pe care ti-l dau sunt bagajele tale si zece minute sa te caru dracu din viata mea!!
Aiden se uita bulversat la bagajele pe care nu le observase pana acum. Isi muta privirea pentru cateva secunde de la ele la mine si se vedea ca era prea beat pentru discutia asta, dar ca facea eforturi imense sa gandeasca logic.
-Asta vrei tu? intreba atat de incet incat abia l-am auzit. Asta vrei tu!? tonul sau se tranforma in tipat intr-o secunda si reactia sa m-a speriat mai tare decat ar fi trebuit, dar m-am apropiat de el, lasand doar cativa centimetri intre noi.
-Crezi ca asta vreau eu? Crezi ca vreau sa beau si sa ma cert cu tine? Nu! Iti spun eu ce vreau! Vreau sa te inteleg! Vreau sa nu te mai comporti cu mine ca si cum am fi impreuna si in secunda urmatoare sa te prefaci ca nu exist pentru tine pentru ca asta ma termina psihic! Ma termina sa ma gandesc mereu la tine fara motiv si sa-mi aduc aminte ca nu insemn nimic pentru tine. Eu stiu ce vreau, Aiden, intrebarea este daca si tu sti ce vrei de la mine!
Tonul meu a crescut in intensitate cu fiecare cuvânt adresat, dar chiar nu-mi mai pasa pentru ca eliberarea s-a simtit atat de bine. Si oricum nu i-am spus tot pentru ca inca imi era frica sa accept faptul ca am inceput sa tin la el. Acum totul depinde de ce are el sa spuna..
-Eu? Eu te ignor? Eu nu stiu ce vreau? Dar tu, in toate momentele in care te comporti normal apoi in secunda urmatoare faci ceva si ma provoci sa te iau pe sus si sa nu-ti mai dau drumul niciodată? Huh? Atunci cine nu stie ce vrea? Tu chiar nu observi ca din prima secunda in care ne-am intalnit alergam unul in jurul celuilalt? Si, da! Recunosc, la inceput a fost totul un joc, am crezut ca esti ca toate celelalte si ca vrei doar sex. Dar in secunda in care mi-ai spus ca inca vrei sa stam impreuna, dar fara vreo implicatie..mi-ai dat peste cap orice credeam ca stiu despre tine. Ai fost prima si singura persoana care a vrut sa stea cu mine pentru simplul fapt ca iti place compania mea. Si acum, cand in sfarsit mi-am facut curaj sa incerc sa te fac sa ma placi..acum doar te lasi dusa de val si a doua zi te prefaci ca nu s-a intamplat nimic. Nu eu sunt singurul care face asta, Irene, amandoi ignorăm asta in aceeasi masura. Nu stiu de ce, probabil ca suntem speriati de ceea ce stim ca simtit, dar ne este frica sa recunoastem. Vrei sa sti ce vreau? Foarte bine, iti spun ce vreau! Vreau ca si tu sa te indragostesti de mine cum m-am indragostit eu de tine!
Discursul sau m-a lasat stana de piatra. Aiden s-a indragostit de mine. Aiden s-a indragostit de mine. Aiden s-a...Doamne! Nu am mai stat pe ganduri nicio secunda. M-am uitat fix in ochii sai, indemnandu-l sa faca singurul lucru prin care as fi putut sa-i raspund. Aiden s-a prins imediat si, in secunda urmatoare, buzele sale s-au izbit de ale mele. Asta nu mai este un sarut ca cele dinainte. Asta este un sarut real. Un sarut in care ne-am pus toate sentimentele ce au crescut in noi intr-un timp atat de scurt, dar care sunt atat de puternice incat nu mai rezistau inauntru.
Cand ne-am desprins din sarut dupa ceea ce parea a fi o vesnicie intr-o secunda, Aiden imi prinse fata cu mâinile sale si se uita in ochii mei.
-M-am indragostit de tine, Irene, spuse incet si ma saruta bland pe frunte.
-Si eu de tine, Aiden.
I-am simtit zambetul formandu-se, apoi ne-am asezat pe canapea, adormind in bratele lui, prea obositi pentru a mai spune ceva.