The Unforeseeable

Popularitate

Asa cum era de asteaptat, am fost supusa la unul dintre cele mai crunte interogatorii din viata mea in drum spre facultate, Aiden avand momente in care a intrecut-o chiar si pe mama. As fi putut sa-i raspund entuziasmata, dar nu am vrut sa-i ofer satisfactia de a fi inca una din multele fete inebunite dupa el deci, majoritatea raspunsurilor mele au fost ori sarcastice, ori plictisite. Norocul meu ca am ajuns repede la facultate, niciodată nu an iubit mai mult masina asta ca acum. Hm, oare as putea sa-l conving pe Aiden sa ma lase sa o conduc pentru cateva minute? Nuu, probabil ca imi va cere la schimb ceva ce nu ii voi oferi in vecii vecilor.
M-am pregatit sa cobor, dar Aiden mi-a spus sa astept si am fost socata cand am vazut ca vine sa-mi deschida portiera, oferindu-mi mana si ajutandu-ma sa ies din masina.
-Multumesc, nu era nevoie sa faci asta, i-am spus in asa fel incat sa auda doar el pentru ca in jurul nostru deja de stransesera mai mulţi studenti curioşi.
-Doar pentru ca am o masina sport si nu ma imbrac la costum nu inseamna ca nu am manierele pe care ar trebui sa le aiba orice barbat, Aiden vorbi tare, fara sa fie deranjat de faptul ca in momentul asta il auzea jumatate de facultate.
M-am uitat surprinsa la el. Nu m-as fi asteptat la asta. Baiatul asta este cu siguranţă mult mai complex decat pare la prima vedere.
-Unde duce drumul pe care ai luat-o ieri? l-am intrebat si intre timp ni s-a alaturat si Isabella.
-La camin, Aiden raspunse absent, fiind atent la un grup de fete imbracate sumar si al caror ras ma facea sa-mi doresc sa-mi bag castile pana in mijlocul creierului.
M-am departat subtil de langa el impreuna cu Isa si l-am lasat sa admire acele specimene care nu pot fi numite femei, sperand ca am scapat definitiv de el.

Ok, poate ca totusi era mai bine la liceu, mi-am reproşat singura cand am terminat cursurile, simtindu-ma mai extenuata decat am fost vreodată in viata mea. Ziua asta clar m-a terminat, fizic si psihic. Iar acum, cireasa de pe tort, masina mea este in centrul Londrei si nu am cu ce sa ajung acasa. Superb! Baiatul ala merita o mama de bataie zdravana in momentul asta!
Nu am avut ce sa fac, sau la cine sa apelez asa ca am luat-o singura pe marginea drumului, sperand sa dau de vreo statie de taxi sau autobuz. Si totusi, pe bune? Facultatea asta este accesibila doar celor cu masina sau care stau la camin? Mi se pare o idiotenie. Asta, plus nervii acumulati in restul zilei, au facut sa ia nastere o idee geniala in mintea mea malefica. Trebuie sa-mi descarc nervii pe cineva, de ce n-as face-o pe cel a carui vina era ca am ajuns in situaţia asta? Nu am numarul lui, dar a fost nevoie de un singur telefon la restaurant ca sa fac rost de el, iar acum ascult tonul de apel, asteptand sa-mi raspunda.
-Aiden Hall, cine ma cauta acum? raspunde amuzat si posibilitatea ca el sa fie in mijlocul a..ceva..cu una din acele fete m-a facut sa-mi fie greata.
-Buna seara, domnule Hall. Am o reclamatie de facut cu privire la modul in card va tratati clientii, oferindu-le transport pana la facultate, apoi lasandu-i sa mearga pe jos singuri pana acasa! aproape ak tipat ultima parte, dar fierbeam de nervi cand am vazut ca el se distra si eu riscam sa fiu violata in boschetii de pe marginea drunului din cauza lui.
-Oh, Doamne, Irene, expira socat dupa cateva secunde de tacere. Unde esti? Vin sa te iau.
-Nu e nevoie, ma descurc si singura, voiam doar sa te anunt ca nu mai am nevoie de nicio rezervare pentru ca, cine stie, la seriozitatea ta poate gasesc inca alte doua petreceri acolo!
-Unde esti!? tipa din nou, de data asta mult mai puternic.
-Habar nu am! Crezi ca mi-as mai fi varsat nervii pe tine daca stiam unde sunt!? tipatul meu umplu strada si imediat mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit sa fac asta pentru ca, daca era cineva pe aici, acum m-a auzit cu siguranta.
Aiden inchise telefonul, lasandu-ma complet singura. Doamne, ce om! Am inceput sa merg mai repede, nervii fiind inca prezenţi, iar in momentul asta chiar ma rugam sa se ia cineva de mine, doar ca sa ii arat eu ce inseamna sa te iei de cineva care fierbe din cauza unui prost.
Reflectam la cele 100 de moduri in care as fi putut sa-l ucid pe Aiden cand am auzit o masina apropiindu-se de mine si i-am recunoscut imediat sunetul specific bestiei ce lua locul unui motor normal. S-a oprit in dreptul meu si singura persoana pe care as plesni-o acum a coborat, îndreptându-se cu pasi mari spre mine.
-Tu, om nemernic ce esti! As fi putut sa fiu rapita sau ceva mult mai rau din cauza ta! am ţipat indreptandu-ma la randul meu spre el.
   -Cat de inconstienta poti sa fi!? Vrei sa te am pe constiita pentru tot restul vietii mele? tipa la mine, parand de-a dreptul nervos si pentru o secunda m-am speriat si am îngheţat in fata sa.
   Probabil ca reactia mea l-a speriat si pe el, expresia sa schimbandu-se la fel de brusc si, pentru o secunda, am putut sa vad compasiune in ochii sai, dar tind sa cred ca mi s-a parut. Monstrul asta nu pare in stare se asa sentimente.
   -Esti bine? intreba in cele din urma, fiind vizibil cat de greu ii era sa-si tina nervii in frau.
   Am pufnit si am trecut pe langa el, plecand spre casa deoarece deja nu mai suportam sa stau nici macar o secunda langa el. Am facut doi pasi si am simtit o mana care m-a tras puternic inapoi, apoi Aiden m-a lipit de pieptul sau, tinandu-ma atat de strans incat nu aveam nicio cale de scapare. Se uita fix in ochii mei si aveam senzatia ca mi-a patruns pana in cel mai adanc nivel al fiintei mele si ca nu mai exista nimic in jurul meu, in afara de el, cel care imi afla cu atata usurinta toate secretele pe care le ascund in sufletul meu de nepatruns.
   -Ce vrei? Ce vrei de la mine? am soptit, fortandu-mi plamanii sa respire normal.
   -Eu? Cred ca asta ar trebui sa te intreb eu pe tine, imi reprosa imediat. De ce nu m-ai sunat cand ai iesit?
   -Pai, adevarul e ca ai fost atat de atent sa-mi dai numarul tau de telefon si sa-mi spui :"Hei, ametito, suna-ma cand iesi!"
   Aiden a inceput sa rada si a mai eliberat stransoarea, acum simtindu-se ca o imbratisare foarte tandra a unui cuplu, ceea ce ma face sa-mi fie dor de imposibilitatea de a ma misca.
   -Ti s-a mai spus ca ai un sarcasm al dracu de amuzant? ma intreba apoi chicoti.
   -Da, de minim 20 de ori pe zi, i-am raspuns si el incepu iar sa rada, indreptandu-se cu mine in bratele sale spre masina.
   -Urca, te duc acasa, imi vorbi pe un ton prietenos, total in antiteza cu atitudinea lui de acum doua minute.
   Am plecat cateva minute mai târziu pentru ca, normal, a trebuit sa ne contrazicem cu privire la locul in care trebuie sa ma lase, dar nu am avut sanse sa-l conving sa ma duca la masina mea si am ajuns la un compromis cand m-a asigurat ca imi voi gasi Range-ul in fata casei dimineaţa.
   -Sunt curioasa, am inceput sa vorbesc pentru ca linistea din masina era extrem de enervanta, dar Aiden ma opri, bagandu-se peste mine.
   -Ia sa vedem...o sa omoare curiozitarea pisica? amuzamentul sau era evident, dar i-am trantit inca o replica sarcastică cu privire la pisici care zgarie si am continuat.
   -De ce stai la camin? Adica, nu oricine isi permite masina asta..ai putea sa stai cu chirie macar..
   Din nou, expresia sa se schimba in cea intunecata pe care am vazut-o mai devreme si am crezut ca nu vrea sa imi raspunda si ca pur si simplu o sa ma ignore.
   -Nu stau la camin, merg acolo la prietenii mei. De fapt, caut un loc de inchiriat, dar nu prea gasesc ceva care sa-mi placa.., raspunse intru-un târziu.
   -Eu caut un chirias, a vorbit gura fara mine.
   Fuck! As putea, macar o singura data in viata mea, sa gandesc inainte sa spun ceva!??
   -Serios? isi ridica o spranceana si adopta un ton aproape pervers.
   -Desigur, caut o fata, am incercat sa ma scot din incurcatura, dar era deja mult prea tarziu.

   De data asta a fost randul meu sa ma bucur de linistea din masina. Aiden era pierdut in gandurile sale, dar era ok atata timp cat nu ma asalta cu intrebari legat de casa mea si o posibila impartire a ei cu el.
   A parcat fix in fata, normal, nemernicul asta gaseste un loc perfect in condiţiile in care nu are nevoie de el si eu stau jumatate de ora sa gasesc un loc la minim o suta de metrii. Am coborat pufnind incet, dar m-a auzit si s-a uitat intrebator la mine, coborand si el. Nu am avut chef sa ma mai cert cu el, sunt prea obosita si m-am indreptat direct spre casa, insa mi-am dat seama ca nu i-am multumit ca m-a adus si nu sunt nici chiar atat de nesimţită asa ca m-am intors brusc spre masina, dar imediat m-am lovit de ceva tare in spatele meu.
   -Woaa, incet, daca ma vrei nu e nevoie sa sari pe mine, trebuie doar sa spui si se rezolva, rase Aiden si l-am lovit in piept, regretand instant ca am vrut sa-i multumesc. Incet, nu in inima, scumpete, adauga apoi.
   -Nu cred ca te-ar afecta din moment ce nu ai una! am spus nervoasa si am intrat in casa, dar fara sa-mi dau seama, Aiden a intrat si el.

   -Hmm, dragut. Tu ai aranjat-o? incepu sa-mi ceceteze casa, plimbandu-se fara nicio jena.

   -Nu, am raspuns in cele din urma, mama ea a aranjat-o. Este cadoul meu de facultate.

   Aiden de intoarse surprins spre mine, fiind putin amuzat de afirmatia mea si nu intelegeam de ce.

   -Ai perimit cadou o casa ca asta si cauti pe cineva cu care sa o imparti? rase acesta si deja ma enerva energia sa, in conditiile in care eu mai aveam putin si adormeam in picioare. 

   Energia mea se termina mult mai repede decat sa ma asteptam, dar intr-un moment foarte nepotrivit. M-am asezat pe canapea, asteptandu-l pe Aiden sa se intoarca de la toaleta pentru ca, se pare ca vezica sa nu mai rezista pana acasa, cu toata ca am un sentiment ca a cerut asta doar ca sa poata sa exploreze linistit restul casei, dar in momentul ala chiar nu mi-a mai pasat. Tot ce conta era ca eu sa ma odihnesc dupa ziua asta imposibila si mult prea plina pentru organismul meu lenes. 

   -Irene? Irene, trezeste-te! am auzit o voce superba strigandu-ma si trezindu-ma din visare.   

   -Doamne, femeie, ce somn profund poti sa ai! sopti acesta si am vazut ca statea in genunchi in fata mea, respirand repede.

   Probabil ca s-a speriat pentru ca nu ma trezeam. Am zambit incet cand am realizat ca m-am lasat orbita de furie si am uitat cat de mult imi place vocea sa, care mi s-a parut superba inca dinainte sa il vad pe el. Oare de ce o persoana care pare asa perfecta la inceput tine mortis sa demonstreze ca nu este deloc perfect cum pare? In mod subit, Aiden deveni mult mai interesant si am simtit cum o dorinta de explorare a mintii sale crestea in mine. Cel putin era bine de stiut ca e in stare de sentimente din moment ce s-a speriat cand a crezut c-am patit ceva.

   -Ce s-a intamplat? l-am intrebat, revenindu-mi din starea de inconstienta. Cat am dormit?

   -Doua ore, raspunse in timp ce m-a impins spre spatar si s-a asezat in dreptul abdomenului meu, in curba formata de pozitia mea.

   -Si ai stat aici tot timpul? l-am intrebat socata pentru ca pentru mine au parut doar zece minute incredibil de scurte.

   -Erai prea obosita si aratai prea firava dormind asa ca mi-a fost mila de tine sa te trezesc. Plus ca nu puteam sa plec si sa te las cu usa descuiata, ma surprinse cu atentia sa pentru ca eu sigur nu m-as fi gandit sa incui usa oricum.

   Ochii sai ma cercetau intens, parca incercand sa ma descifreze ca pe un mister. L-am studiat la randul meu si observat ca acea aura de baiat rau inca era prezenta, dar acum era insotita de o atitudine matura si serioasa, in niciun caz adolescentul rasfatat care parea la inceput, iar asta ma face sa cred ca povestea care se ascunde in spatele ochilor sai caprui este mult mai complicata decat lasa el sa se vada. Mi-a dat usor la o parte o suvita de par de pe obraz si atingerea sa fina mi-a infiorat de placere intregul corp. Aiden a sesizat asta si a zambit si el subtil, continuand sa-mi mangaie obrazul si aruncandu-ma din nou in lumea viselor.