The Unforeseeable

Confuza

   Habar nu am unde are de gand Aiden sa ma duca, sper doar sa nu il aduc din vreo sectie de politie pentru ca s-a luat la bataie cu cineva din cauza mea. Am plecat cu masina lui si, chiar daca stiam Londra cat de cat, habar nu aveam unde ma duce, dar pot sa-mi dau seama ca este unul dintre cartierele vechi ale orasului, de la periferie.
   Aiden pare foarte entuziasmat de aceasta iesire, de fapt nici nu se vede ca era aproape de lesin cu nici 24 de ore in urma. Baiatul asta ma sperie uneori. Daca eram in locul lui probabil ca nu ma mai ridicam din pat o saptamana.
   Dupa nici cinci minute masina a inceput sa incetineasca si s-a oprit in fata unui sir de cladiri identice, asemanatoare celor din centru, singura diferenta fiind aspectul maiestuos al acestora, dat de evidenta vechime, dar inca isi pastreaza eleganta vremurilor de mult apuse. Probabil ca daca as fi stiut despre casele astea mama nu ar fi avut nicio sansa sa ma convinga sa stau oriunde altundeva.
   -Nu-ti face sperante, indiferent de cat de frumos arata, nu este un cartier prea bine vazut, spuse Aiden dupa ce cobora si el din masina, raspunzandu-mi la ganduri.
   -De ce? am intrebat nedumerita.
   -Nu stiu, banuiesc totusi ca toti s-au mutat in centru si au lasat cladirile foarte vechi pentru cei mai..., se opri, probabil ca nu a vrut sa spuna cuvantul "saraci", asa ca adauga..fara asa multe resurse.
   M-am uitat ciudat la el. De ce l-ar afecta sa vorbeasca despre saracie? Este evident ca are destui bani încât sa-si permita sa cumpere tot cartierul asta. Oricum ar fi, am alungat gandul asta si mi-am dat seama sunt imbracata pentru o petrecere in club, iar el m-a adus aici.
   -Vino, arata mai bine in interior, imi lua mana in a sa, raspunzand pentru a doua oara in nici zece minute la ceea ce gândeam.
   Am intrat tematoare, rugandu-ma ca Aiden sa aiba dreptate si sa intru intr-o lume diferita de cea de afara si, Slava Domnului!, chiar era. Atmosfera din casa este electrizanta, fiind plina de tineri ce danseaza, beau sau fumează cine stie ce, jocul intens de lumini m-a ametit inca dinaintea fumului gros de tigara, dar corpul meu s-a adaptat destul de usor, aducandu-mi aminte de petrecerile din anii de liceu.
   Casa nu mai parea asa mare odata ce paseai in ea. Imediat in fata usii se aflau scarile care ocupau jumatate din hol, in dreapta probabil ca ar fi trebuit sa fie livingul, dar acum incaperea era goala, fiind ocupata doar de cateva mese pe care se aflau bautura si mancare de rontait, iar in stanga se afla probabil bucataria, dar usa parea incuiata. Am constatat cu surprindere ca totusi livingul se continua si in spatele scarilor, imprejmuind casa ca un sarpe si oferindu-le invitatilor destul loc sa se desfasoare.
   -Deci, ce zici? ma intreba Aiden vesel, oferindu-mi un pahar de bere.
   -Pai, arata foarte bine, dar ar fi mai super daca as cunoaste mai mult de o persoana aici, i-am raspuns in timp ce mi-am aprins o tigara.
   -O sa cunosti. Vino! ma trase de mana spre curtea interioara, aici fiind mai liniste.
   S-a indreptat spre singura masa prezenta, in jurul careia se aflau in jur de zece persoane, dar doar trei dintre ei s-au ridicat cand ne-au observat prezenta, in schimb restul ne-au facut cu mana prietenos.
   -Irene, ei sunt James, Colin si Evelyn.
   Am dat mana cu toti si i-am studiat atent, fiind surprinsa ca Aiden m-a prezentat prietenilor sai cei mai buni. Este evident faptul ca Evelyn si Colin sunt un cuplu, foarte dragut de altfel, amandoi sunt inalti, cu parul saten si aproape ca seamana, singura diferenta fiind ochii, ai ei sunt albastri, iar ai lui caprui. Se pare ca totusi este adevarata chestia aia cum ca persoanele care seamana se potrivesc mai bine. Mi-am mutat atentia apoi pe James. El este clar prietenul cel mai bun al lui Aiden, daca nu i-ai cunoaste ai zice ca sunt frati la cat de bine se inteleg.
   Spre norocul meu, toti m-au acceptat foarte bine si chiar am inceput sa ne distram dupa miezul noptii, cand atmosfera a devenit prea incinsa in casa si restul au decis sa ni se alature in curte. La un moment dat, Evelyn m-a luat cu forta spre grupul care dansa, pe motiv ca se plictisea, asa ca am urmat-o si m-am lasat purtata de val, indoindu-mi soldurile pe ritmul muzicii. Se pare ca norocul este de partea mea in noaptea asta petreu ca urmatoarea melodie este una dintre preferatele mele,  "The Hills" de la The Weeknd. Imediat am inceput sa tip, probabil ca alcoolul si-a facut efectul, dar m-am speriat in secunda urmatoare cand am simtit doua maini asezandu-se pe talia mea.
   -Danseaza cu mine, a spus vocea pe care o stiam mult prea bine si desi inconstientul urla la mine ca o sa se termine intr-un mod neplacut pentru el, dar foarte satisfacator pentru zeita perversa din mine, am inceput sa dansez cu Aiden, fara sa-mi pese unde o sa ma aduca asta.
   Partenerul meu era foarte priceput la dans, iar faptul ca mainile sale imi cunoasteau deja corpul la perfecţie era un atu si mai mare care ne facea sa ne miscam ca unul singur.  Iar asta a atras imediat atentia persoanelor din jurul nostru pentru ca majoritatea se holbau la noi ca si cum am face sex in mijlocul ringului de dans. Si aveau dreptate intr-un fel, pentru ca in momentul ala era ca si cum mintile noastre ar fi facut sex, iar dansul era doar desfasurarea acestuia in exterior. Niciodată nu am fost atat de infierbantata ca acum, nici chiar in momentele in care ajungeam goala in fata sa. Nu, ceva s-a schimbat.