The Unforeseeable

OK ramai sau OK pleci?

Am meditat toata noaptea la o solutie pentru ca simteam ca o iau razna. Imi este frica sa-l accept pe Aiden in casa mea pentru ca uneori am senzatia ca sunt doar o distractie pentru el si ca va profita de asta. Dar imi si place compania lui in serile in care suntem amandoi prea obositi pentru tachinari si tot ce faceam era sa stam ghemuiti pe canapea, uitandu-ne la filme de groaza sau la comedii romantice si comentând despre cat de proaste si cliseice sunt. Maine trebui sa-i spun daca sunt de acord sa se mute la mine sau nu si nu gasesc nicio scuza pentru a-l refuza, in afara sentimentului constant ca doar se joaca cu mine. In rest, s-a comportat exemplar. A acaparat bucataria cu totul, transformand-o in teritoriul lui, mai ales in momentele in care pleca de acasa fara sa spuna unde se duce, iar cand se intorcea nu reuseam sa scot vreun cuvant de la el pentru ca se inchidea in el si statea toata noaptea sa gateasca..desi uneori ma facea sa ma gandesc serios la faptul ca este gay pentru ca e primul barbat pe care il vad sa gateasca atunci cand este suparat, dar apoi imediat ce isi revine sare pe mine ca un tigru si imi alunga gardurile de genul. Desigur, si-a respectat promisiunea si nu m-a atins mai mult decat am cazut de acord la inceput. Si totusi..ceva tot ma impiedica sa-l accept. Indiferent de cat de bine ma inteleg cu el, isi pastreaza o aura de mister care mereu imi da de banuit cu privire la activitatile lui si la el in general.
Este spiritul meu rebel cel care imi spune ca trebuie sa-l accept. Instinctul imi spune sa nu fac asta, dar fiinta nebuna ce se ascunde in mine protesteaza in mod constant, dorindu-l mereu in preajma mea. Ma simt ciudat si nu stiu ce sa fac..

-Oh, hei, neata, zambi Aiden spre mine cand am coborat scarile, imbracata doar cu o camasa de noapte alba din satin.
-Hei..vreau sa vorbim despre ceva, m-am asezat la bar, in fata lui, pastrandu-mi expresia serioasa pentru ca nu trebuie sa cedez acum atractiei fata de el.
-Deci sa inteleg ca raspunsul este nu, adauga el imediat, lasand la o parte mancarea pe care o pregatea si rezemandu-se la randul lui de bar.
-Nu am spus asta, mi-am inceput eu discursul. Aiden, sunt de acord sa te muti aici, dar cu o singura conditie. Fara sex. Stiu, sunt constienta ca vrei asta, dar ultimele zile m-au facut sa cred ca este mai bine sa fim doar prieteni foarte buni si atat. In plus, nu stim aproape nimic unul despre altul si nu as putea sa fac pasul asta intr-o relatie bazata doar pe beneficii. Sper sa intelegi si sa stii ca nu ma supar daca nu mai vrei sa stai aici acum, te inteleg.
Am spus totul cat de calm am putut, chiar sunt mandra de mine, ma asteptam sa clachez la un moment dat, dar a fost perfect. Expresia lui Aiden insa era imposibil de citit si nu stiu daca se gandea sa ma ia pe sus si sa-mi demonstreze ca de fapt vreau sa fac asta cu el sau se gandea cum sa plece mai repede de aici.
-OK, veni in cele din urma raspunsul sau, socant pentru mine, trebuie sa recunosc.
-OK ramai sau OK pleci? am intrebat ca sa fiu sigura.
-OK, raman. Ai dreptate, ne intelegem foarte bine si ar fi pacat sa stricam chestia asta doar pentru ca nu suntem in stare sa ne tinem hormonii in frau.
-Perfect! am zambit amandoi larg apoi am luat micul-dejun impreuna.
Ma bucur ca am gasit solutia asta. Asa imi pastrez si prietenul si demnitatea. Desigur, am cazut de acord sa incetam sa ne mai comportam ca un cuplu si sa transformam relatia asta in una frate-sora. Asa este cel mai bine.

Am plecat la facultate separat, fiecare cu masina sa, dezamagindu-ne "publicul" cand au realizat ca nu mai suntem impreuna..nu ca am fi fost vreodată pe bune..dar totusi au ramas perplexi cand au vazut ca inca ne intelegem foarte bine. De fapt, asta a marit si mai mult numarul oamenilor a caror priviri le simteam asupra noastra, dar deja nu imi mai pasa. Daca ei consideră ca viata lor e atat de plictisitoare incat trebuie sa o urmărească pe a noastra, atunci foarte bine! Oricum o sa se sature in maxim o saptamana, cand o sa vada ca nu mai este nimic interesant in legatura cu noi.

Monotonia a cuprins rapid viata mea de student, cel putin in urmatoarea saptamana. Am decia impreuna cu Aiden ca nu ne datoram explicatii asa ca aproape tot timpul am fost plecati, fiecare cu prietenii sai, iar putinul timp pe care il petreceam impreuna il iroseam povestind despre viata noastra apoi ori eu adormeam in bratele lui, ori el adormea cu capul pe picioarele mele.
Atmosfera ciudata disparea pe zi ce trece, desi uneori Aiden imi dadea senzatia ca se abtine sa nu ma atinga, dar il vedeam cum se chinuie sa nu faca ceva asa ca il ajutam si plecam singura din incapere. Desigur, ca in orice casa exista si certuri, dar in majoritatea cazurilor au fost legate de lucruri minore, ca de exemplu in dimineaţa asta, cand am intarziat la facultate pentru ca mahmureala lui l-a tinut in baie mult prea multe ore.

-Este pentru ultima data cand tii baia ocupanta doua ore doar pentru ca tu nu esti in stare sa bei ca un om normal! fierbeam de nervi deja, mai aveam jumatate de ora pana la inceperea cursurilor si Aiden inca nu isi revenise.
M-am intors spre camera mea, nervoasa ca mi-a stricat toata dimineaţa, dar apoi am auzit usa de la baie deschizandu-se si un gram de speranta a rasarit in mine pentru ca totusi poate aveam o sansa sa ajung la timp, dar acea speranta a fost total distrusa cand am vazut in ce hal arata "vecinul" meu. Aiden era intins pe jos, langa chiuvetă, fata sa era alba ca si cum nu ar fi fost atins niciodată de soare, cearcanele mov ii imprejmuiau ochii si, daca nu as fi stiut cat de bun este sa se apere, as fi crezut ca a luat o bataie zdravana, dar cel mai tare m-a speriat faptul ca, desi transpira foarte abundent, totusi tremura atat de tare incat puteam sa observ din usa.
-Oh, Doamne, Aiden, ce ai facut!? am spus ingrijorata si m-am dus spre el, asezandu-ma in genunchi langa capul lui.
-Te rog...vreau sa stau in pat.., mi-a soptit, reusind cu greu sa vorbeasca.
-Ce pat, omule, esti nebun? Sun la ambulanţă! am strigat, speriata de modul in care arata.
-Nu! reusi sa-si ridice vocea. O sa-mi treaca, trebuie doar sa stau in pat, te rog, vocea sa practic ma implora.
Nu stiam ce sa fac si nici nu voiam ca Aiden sa faca o scena urata daca voi chema ambulanţa asa ca am ajuns la un compromis cu care a fost de acord. Il duc in patul sau, dar daca in jumate de ora nu este mai bine, chem ambulanţa.

Nu a fost nevoie sa mai chem pe nimeni. In mod miraculos, Aiden se simtea mult mai bine dupa doar 20 de minute, ceea ce ma facea sa ma gandesc la cum a reusit sa-si revina in mod subit, dar voi pastra discuţia asta pentru alta data. La facultate nu am mai ajuns deloc, probabil ca toti cred acum ca ne-am impacat si ne-am petrecut ziua inchisi in dormitor...daca ar sti ei de ce am stat noi in dormitor, m-am gandit eu si un zambet mi-a aparut pe buze.
-Zambesti, e bine deci, inseamna ca nu o sa ma omori in chinuri, se auzi o voce total opusa celei de azi dimineaţă in spatele meu.
Mi-am intors capul, fara sa ma ridic de pe canapea si am constatat cu surprindere ca Aiden arata perfect, echipat pentru inca o noapte de betie probabil.
-Nu, o sa te omor rapid, ca sa nu simti nimic, i-am raspuns, abtinandu-ma sa pomenesc ceva despre chinul prin care a trecut el cu doar 12 ore in urma.
-Gata, urmeaza runda a doua de bautura plus zacut pe podeaua din baie? am intrebat sarcastică.
Aiden zambi si se indrepta spre mine, ma prinse de mana apoi s-a indreptat spre camera mea preferată din casa, dupa dormitor, desigur, cea cu haine sau, cum o numeste el, Labirintul Infinit.
-Aiden, ce facem aici? am intrebat confuza cand am vazut ca s-a indreptat spre rochiile mele.
-Iesim in oras, spuse acesta entuziasmat, apoi se intoarse spre mine. Imi pare rau pentru ca te-am pus sa treci prin asa ceva azi dimineaţă, asa ca ma voi revansa in noaptea asta. Dar nu pot sa te las sa-ti alegi tu rochia pentru ca nu vreau sa las urme permanente pe cel care va incerca sa se dea la tine.
-Pai, nu ai de ce sa lasi urme pentru ca nu ai de ce sa fi gelos, l-am contrazis amuzata.
-Gelos? incepu el sa rada. Sunt ca fratele tau mai mare, trebuie sa am grija de tine.
-Da, sigur, am raspuns zambind, apoi m-am uitat la rochia pe care o alesese.
Aiden nu are gusturi proaste, chiar am fost surprinsa cand am vazut ca a luat una dintre rochiile mele preferate. Neagra, din matase, lejera, cu o curelusa maro din piele in talie, stil maieu si lunga pana aproape de genunchi. Asta mi-a cam stricat planul de a ma certa cu el pentru ca imi ranea orgoliul alegandu-mi tinuta, dar voi fi indulgenta azi. M-am schimbat repede si mi-am luat si o geaca de blugi, in caz ca se va face frig pe timpul noptii, mi-am dat cu putin rimel si ruj si m-am incaltat cu o pereche de sandale negre, fara toc, iar in 20 de minute am plecat, lasand toata distractia in mainile lui Aiden.