Gent întâi respectă, căci știe bine
Că a prețui pe toți e lucru sfânt,
Nu-i vorbește nimănui de sus, de fine,
Ci lasă respectul să-i fie primul legământ.
Nu-și pierde calmul, nici în vijelii,
Chiar când privirea-i parcă-i un ocean,
El știe că-n tăcerea lui vei găsi
O forță blândă, un senin avan.
Gent pune fapta mai presus de vorbă,
Nu-i place să promită în zadar,
Își lasă sufletul să se-ndoaie-n probă,
Căci doar ce-atinge, pentru el e dar.
Când oferă ajutor, o face-n taină,
Nu-i nevoie să fie aplaudat,
Lasă binele ca o rază-n haină,
Ce încălzește-n drum neumblat.
Nu vorbește despre ce nu știe,
Iar adevărul îl ține sfânt și drept,
Nu se pierde-n povești de mândrie,
Și recunoaște când a fost nedrept.
Nu râde de cel slab sau în nevoie,
Nu judecă pe nimeni, cum ar părea,
În ochii lui orice ființă e în voie,
Și orice drum e vrednic, chiar de grea.
Gent nu întrerupe pe cine vorbește,
Își așteaptă cu răbdare rândul său,
În liniștea lui pare că doar crește,
Și dă respectul sincer, ca darul său.
În orice încăpere intră domol,
Fără să atragă privirea pe de-a întregul,
Se bucură de zâmbete, nu de control,
Și-și lasă prezența ca un val tăcut și legământ.
Cu femeile e blând și atent,
Nu cere nimic, dar le dăruiește tot,
Înțelege că respectul e un testament,
Și, în tăcerea lui, îi sprijină pasul și al său loc.
În fine, un gentleman nu uită niciodată
Că bunătatea-i tot ce poți lăsa,
Că viața e o călătorie bogată,
Și doar prin noblețe inima va dăinui mereu așa.
