Când intră-ntr-o încăpere, nu se laudă,
Cu zâmbet larg și pas ușor pășește,
Nu strigă tare, nici nu se aplaudă,
Ci lasă fapta să vorbească-n locu-i lin și meșteșește.
Un gentleman va ști ce-i cumpătarea,
Nu-și pierde calmul în furtuni de foc,
E-ncrezător, dar știe măsurarea,
Rămâne drept, dar lasă loc.
În preajma lui, oricine se simte bine,
Cuvintele-i sunt simple, dar au greutate,
Căci știe că frumusețea stă în sine,
În felul de a da și de a ierta, pe toate.
El caută să vadă ce-i frumos,
În omul simplu sau-n cel bogat,
Nu judecă, ci-adună curajos
Și dăruiește tot ce a aflat.
În fine, e o artă să fii domn,
Să ai blândețea-n orice gest, privire,
Să lași o urmă caldă, ca un om,
Și să iubești frumos, cu dăruire.
