Un gentleman pășește lin, senin, aproape fără sunet,
Privirea-i calmă, dar profundă, pătrunde-n fiecare gest,
Cu fruntea sus, purtând a lumii tainic înțeles,
Povestea lui nu e doar vorbă, ci un netăgăduit testament.Prin straie simple, alese cu-un fin discernământ,
Își poartă-n lume stilul vechi, dar înălțător,
Nu-și caută renume, ci doar un drum al demnității pur,
Smerenia îi este armă, iar liniștea — îndrumător.Prin gesturi largi și cumpătate, făr-a vorbi prea mult,
Lasă un semn subtil de noblețe-n jurul său,
Îți dăruiește un zâmbet calm, sincer, asumat,
Ce stă la baza unui suflet cinstit, neschimbat mereu.Cuvintele-i sunt rare, dar pătrund ca o lumină blândă,
E fermecat de rostul lor, nu de un gând pustiu,
Faptele-i grăiesc mai tare, căci sincer și modest rămâne,
Asemenea unei forțe mute, unui erou tăcut, viu.Nu-și afișează tăria prin asprime sau prin vanitate,
Ci în decizii line, clare, pe care doar le simți,
Este statornic, ca o stâncă-n valuri, dar inima-i de mătase,
În ea se scaldă marea, dar păstrează-al ei secret.În ochii lui, adânc mister, dar nici un gând ascuns,
Răzbate calmul unei lumi demult uitate-n vis,
Un foc mocnit ce arde lin, purtat într-un abis,
Un foc al nobleței pure, cu dragoste-n ascuns.În hainele-i de zi cu zi, găsești o frumusețe rece,
Dar haina-i poartă liniștea unui vechi cod de onoare,
Fiecare fir de pânză-i martor la drumul lui în lume,
La fiecare pas rotund, discret, într-un ecou de mare.Îți dăruiește un cuvânt, o povață sau un semn curat,
Cu grația unei mâini de artist sculptând în piatră,
Purtând cu el acea putere ce pare doar a artei,
Acea noblețe ce niciodată nu cade-n patimă.Prin glasul său, auzi respectul unei legi nescrise,
O lege ce-a ghidat marii oameni ai lumii din veac,
Îl asculți și simți cum mii de ani vorbesc în tăcere,
O poveste ancestrală de curaj și grațios atac.Este puternic, dar moale ca un val la țărm de mare,
Un gentleman ce calcă lin pe-un drum de-a pururi pur,
Rămâne-n urmă-n amintirea ce va dăinui-n zare,
Un exemplu de noblețe, demn, dar simplu, în azur.