Gent întâi oferă respect, mereu curat,
Căci știe bine că-i dreptul oricărei femei,
În prezența lui, niciun cuvânt necontrolat,
Căci fiecare vorbă-i ca o floare de tei.
Un gentleman ascultă, fără grabă-n glas,
Când femeia își spune visul, necazul, dorința,
Și-i răspunde calm, fără să iasă din pas,
Înțelegând că și tăcerea are-a sa credință.
Nu-și impune dorința, nici gândul lui
Căci femeia e liberă să aleagă,
Nu forțează, nu cere, ci lasă timpului
Să-i arate calea dreaptă și întreagă.
Gent nu vorbește despre frumusețea ei doar,
Căci vede mai adânc decât chipul blând,
Îi prețuiește inima, gândul plin de har,
Și tot ce ochii nu pot spune pe pământ.
Nu face promisiuni doar pentru a cuceri,
Căci știe că vorbele sunt trecătoare,
În schimb, își arată sentimentele zi de zi,
În fapte mărunte și-n inimi arzătoare.
Oferă sprijin discret, fără laudă multă,
Când ea are nevoie, fără să știe,
E umărul de care inima se-ascultă,
Fără să caute în schimb o mărturie.
Gent îi respectă spațiul, fără invazie,
Nu o copleșește cu prezența sa,
Înțelege că libertatea-i o armonie
În care fiecare poate respira.
Un gentleman știe când să-și ia rămas bun,
Fără să fie insistent sau greu,
Lasă loc și timp, cu gând senin și bun,
Arătând respect și curajul unui eu.
Gent oferă complimente cu măsură,
Fără vorbe prea multe, dar sincere mereu,
Ca să știe că e văzută dintr-o privire pură,
Că frumusețea-i e un dar adevărat, nu un trofeu.
În fine, Gent păstrează mereu discreția,
Păstrează secretele ca pe comori adânci,
Nu spune altora despre întâlnirea,
Căci loialitatea lui e ca legământul într-un lăcaș de stânci.
