Aventurile intergalactice ale Agathei.

10.Ziua cu părinți

După 2 săptămâni:
Agata pov:
A sosit, și această zi minunată. Mă pregătesc pentru azi. Să sperăm că nu se ia nimeni la bătaie. Toți prietenii mei, erau foarte încântați. Eu mă gândeam cum vor reacționa, la unchiul meu. După ce îl văd cu toți, se vor speria, mai ales de cicatricea de pe fața. Cobor la masă de dimineață, nu îmi era prea foame. În curând vor veni toți părinți, și prietenii de familie, prima oară, îl văd pe tatăl lui Krill, Serpent. Vine la masă.
—Bună Agata, Krill mi-a povestit că înveți aici. Au venit toți?
—Încă nu, tată. spune Krill
Krill mai vrea să zică ceva, dar este întrerupți de trompete. Pe ușa, intră regină din Oceania. Aquila avea un zambet mare pe față. Regina vine la noi, și Aquila spune:
—Bună, mamă.
Mamă???? De când? Nu eram sigura șocată. Erau cu toți, de la masă. Regina și-a uitat ceva, și pleacă puțin. Îmi scutur capul, să-mi revin.
—Când află Actureni, o să le pară tare rău.
Restul părea, că se gândeau la asta. În afară de tatăl lui Krill, el nu înțelegea. În câteva minute, intră și părinți lui Decinus, doi exploratorii faimoși. Îl văd repede, îi văd și aripile. Mama lui spune:
—Decinus, poți zbura în sfârșit?
Zâmbește și dă din cap.
—Nu ți-a spus că o să-i crească aripile? Îi trebuia doar timp. spune tatăl lui Krill
—Mamă, tată, vreau să-i cunoșteați, pe Krill, Aquila, și Agata.
—Un om, ce bine, trebuie să mergem pe pământ pentru următoarea explora.
—Da, ce interesant, când se întâmplă asta?
—Exact, după ziua asta, avem un ghid, trebuie doar să ajungem acolo.
Dacă ar ști, ce este pe pământ, nu ar mai vrea să meargă.
—Sunteți siguri, nu cred că este o idee bună, până și Decinus știe de ce.
Decinus dă din cap, și răspunde:
—Da, nu este ce-a mai bună idee. O să vă povestesc azi ,de ce, la prânz.
Atunci pe ușă, intră unchiul meu, se face o liniște mormântală. O să fie o zi lungă. Îi fac cu mâna și vine la masă.
—Bună, unchiule John. Scopul, și dura vizitei?
—Să stau cu nepoata mea și toată ziua. Acum, dă-mi o îmbrățișare, puștoaico.
Îl i-au în brațe și zâmbesc. Atunci intră înapoi regina, când îl vede, spune:
—Bună John.
—Atlanta. Mă bucur să te văd.
—Da, și după, aceea misiune. Totuși ce te aduce pe aici?
—Am venit la nepoata mea.
Se uită mine, zâmbesc. De unde se cunosc? Și Aquila părea curioasă. O ia pe Aquila și se duce puțin mai încolo, vor să vorbească ceva.
Îl întreb pe John:
—De unde vă cunoașteți? Uneori am impresia că te ști cu toată lumea.
—Un dosar secret, ști ce se întâmplă dacă afli.
—Ce se întâmplă? întrebă Krill
—Dispari și nu mai aude nimeni niciodată de tine.
Încep să râdă, până realizează că nu glumesc.
—Puteți să faceți asta? întrebă tatăl lui Krill.
—Da Serpent, nu îți face griji, secretele sunt în siguranță, pe mâine bune. spune unchiul meu
Nu părea nimeni prea fericit cu acest răspuns.
Atunci Aquila se întorce cu mama ei. Și în acel moment, toți Actureni, intră pe ușă. Erau șocați să o vadă pe regină aici. Doar dacă ar fii știut, pe cine d-au afară. După o observă pe Aquila. Erau supărați, merge la masa lor. Între timp ,cei de la masa noastră, se abțineau să nu râdă. O facem pe ascuns. Fără ca adulți să observe. După ce vin toți, directorul școlii intră și ne spune lista de activități de azi. Începem cu prezentări, ce face fiecare persoană. După, avem prânzul afară, și restul zile, libere. Încep să se prezinte. Atalanta a avut o atenție deosebită, din parte tuturor. Părinți lui Decinus, Diana și Argus. Ne povestesc puțin despre explorările lor de pe alte planete. Serpent ne spune, de luptele lui cu oameni. Unchiul meu, se duce acum. O să fie amuzant, ce-l puțin pentru mine. Toată lumea se uita la el, erau puțin stresați. Spune:
—Sunt John, războinic decorat, de pe pământ. Și unchiul Agatei, vă voi povesti una dintre întâmplăriile mele.
Așa unchiul meu, are una, din poveștile lui vechi de război, ne ține aproape de prânz. Mare parte din sală, era ori speriată, ori avea privirea plină de admirație. Vine și prânzul, sunteți serviți cu diferite preparate, au făcut o pizza pentru această ocazie. La prânz povestim noi ce am făcut până acum, cu aripile lui Decinus, prezentările, și cum au început să facă pizza.
După prânz, mergem la plajă, eu îmi citeam o carte, și prietenii mei se plimbau cu părinți lor, John dormea pe un scaun. După vreo două ore, Atalanta trimite un mic val, pe unchiul John trezind-ul. Se trezește buimac, nu se aștepta la asta, erau ud luarcă. Se ridică, bine că am pus o umbrelă, măcar nu sa prăjit.
—De unde a venit asta?
—Habar nu am ,de unde?
—Agata?
Îmi pun fața, mai bine în carte, să îmi ascund zâmbetul. Deși oamenii sunt o specie foarte adaptată pentru război, în timpul liber, spre șocul tuturor, ne place să ne relaxăm. Să stăm, să citi, să picăm, să scriem cărți. Orice alt ceva, care nu are legătură cu războiul. Așa că atunci, când trecea, un extraterestru pe aici, și vedea ce facem, erau foarte șocați. Unchiul meu se ridică, și mă cară spre apă.
—Nu, lasă-mă jos! Unchiule John.
—Nu, o să aflu ce am nevoie de la tine. Acum ai ocazia să scapi, spune-mi și nu ajungi în apă. Cine a fost?
Aquila se uita la mine, și mama ei. Mimez cuvântul ajutor. Aquila face un val la picioarele unchiului. Și picăm amândoi în apă. Înot de lângă el. Și ajung la ele.
—Trebuia chiar așa Aquila? Îmi plăceau mult hainele astea.
—Te-am scăpat.
—Nu, a început vânătoarea.
Se uita la mine, nu înțelegea. Atunci unchiul John ne atacă cu un pistol cu apă. Evident că are așa ceva după el.
—La adăpost!
Mă arunc în apă, unde l-am ascuns. Mă uit la niște pietre, era acolo. L-am ascuns după o alergare pe plajă, mă mir că nu l-au găsit Acturieni. Îi i-au, ies din apă, și trag apă în unchiul John.
—Agata? Parcă eram de aceași parte.
—Ai vrut să mă torturezi cu apă.
—Da, și am să o fac.
Fuge spre mine, Atalanta face un zid de apă între mine și unchiul meu.
—John, trebuie să spun, nu știa că poți fugi așa de repede prin apă.
—Da, unde este Agata?
—Aici.
Eram în spatele lui și, îl împușc cu apa în gură.
—O să vezi puștoaico.
Începe lupta cu apa, apar Kril și Decinus, care ajung prinș la mijloc. După o oră, era cu toți uzi până la oase. Poate doar Aquila cu mama ei erau bine. Intrăm înăuntru și ne uscăm, după, toată lumea pleacă, inclusiv noi, pentru că va începe vacanța de iarnă, fiecare pe planeta lui. Îmi fac bagajul și plec. Ne vedem după iarnă.