Orizontul poeziei

Poem ( 30 decembrie)

Cate cuvinte ai îndurat,
Câte-un cuvânt în parte,
Era atât de apăsat, încât nimic din tine n-a mai rămas.
Era ca o palma peste suflet tot mai grea.
Iar lacrima-n taină mereu tot îți apărea.

Cate cuvinte te-au lăsat cu întrebări,
De ce oamenii se comporta asa cu tine,
Cate cuvinte n-ai spus, lăsându-i să câștige,
De câte ori ai zis ca pleci, de atâtea ori te tot oprești.

Câte furtuni zilnice le duci doar tu cu tine,
Câte războaie ai dus fără sa le spui la nimeni,
Câte zâmbete ți-ai pus pe față ,iar interiorul tău urla în fiecare noapte pe perna umedă și varză.

Câte inimi ai încetat în a mai iubi?
Nu știu, cred ca dragostea are un buton,
Te face sa mori, te face să nu mai fi om
Te face să nu te mai știi ca ieri, și mâine să pleci în spre apus.

Te-ntreb omul ce mă citești,
Câte iubiri ai încetat sa mai iubești?
Câte iubiri ai îmbrățișat,și a poi afli, ca te-a înșelat .
Câte inimi ai încetat în a mai iubi?
Câte cuvinte ai îndurat fără sa nu le zici?

Câte războaie te-au schimbat,
Câte furtuni zilnice te-au măcinat
Și erau mereu cu suspin,
Îți puneai în fiecare zi câte-un zâmbet care să aline,
Îți ziceai -Într-o zi o sa plec și va fi bine"

Când oare îți mai zici? Că meriți toată dragostea pe deplin.