Atunci când te naști în Nightfall, acolo rămâi. Nu există nicio ieșire, nicio evadare, nicio speranță. Orașul nostru a fost mereu în război. Două bande se luptă să preia conducerea rahatului în care suntem cu toții blocați. Cunosc doar o singură fat...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
LAYLA MILLER
BAM-BAM!
Lovitură dreaptă de cârlig. Fac un pas înapoi, alunecând într-o parte pentru a evita încercarea ei de a mă lovi înapoi. Cățeaua este aproape terminată. O văd sărind și scuturându-și brațele, epuizată și încercând să țină pasul.
Degeaba! Nu are nicio șansă împotriva mea.
Îi dau o lovitură în coaste și cade pe o parte. Abia aud mulțimea aplaudând, prea concentrată pe șansa mea de a câștiga.
Sărind peste ea, mă așez pe șoldurile ei și îmi arunc pumnii în fața ei. Brațele ei se ridică pentru a încerca să se protejeze, dar e prea târziu. Am pus tot ce aveam în pumnii ăia. Când reușește să se protejeze prea bine, mă duc la coaste și la stomac.
Fața lui Asher îmi vine în minte și am lovit mai tare. Mor de nerăbdare să reiau controlul pentru ceea ce a făcut săptămâna trecută și acum doi ani. Vreau doar să rănesc corpul altcuiva așa cum el l-a rănit pe al meu. Vreau doar să o forțez să ia ceea ce am de dat. Mă chinui să respir. A ploua cu pumnii asupra ei îmi ia toată energia care mi-a mai rămas, iar dacă ea nu va renunța în curând, îmi voi folosi toată puterea aiurea.
Îl aud pe Derek strigând ceva în fundal. Cred că îmi spune că nu cedează. Dar acum e prea târziu. Am ajuns până aici și trebuie să scot mai multă energie și să termin cu asta. Îi aplic încă o lovitură puternică de cârlig, evitând cumva brațele din fața feței și lovindu-i maxilarul. Sângele îi ţâşneşte din gură, iar ochii ei se rotesc spre ceafă.
— Încheie! Derek răcnește.
Antrenorul fetei urlă cu același ordin spre arbitru. Dacă nu oprește meciul acum, tipa va fi grav rănită. Ea nu se mai poate apăra, iar arbitrul trebuie să declare knockout tehnic.
Este asta problema mea, totuși?
Absolut nu.
Cățea asta va încasa până când voi fi forțată să mă opresc.
Abia când brațele ei îi cad ca moarte, arbitrul este pe mine. Mă împinge de pe ea și îmi face semn că lupta s-a încheiat. Următorul lucru, el îngenunchează lângă ea, verificând dacă este încă conștientă sau nu, dar nu-mi mai pasă. Uralele mulțimii îmi readuc viață în trupul epuizat și mă ridic, alergând în jurul cuștii și ridicând brațele pentru a-i încuraja. Îmi scuip gutiera din gură și mă duc în partea cuștii unde mă așteaptă Derek. Mă urc și mă aplec peste margine în timp ce el mă îmbrățișează.
