Menajera ( F.F. Justin Bieber)

Cap. 9

Peste cateva luni...

Toate merg de minune :) Serviciul, facultate, iar in locul meu special din parc nu mai calca nimeni. Sincer, nu am mai avut ocazia sa ma intalnesc cu acel baiat de care m-am izbit...chiar daca mi-as fi dorit sa o am :)))

Era o dimineata insorita de inceput de martie. Soarele era sus, iar eu eram la pamant. Aparent, nu este o idee tocmai grozava sa iti lasi cel mai important proiect de la facultate pe ultima clipa. Si iata-ma, nedormita, cu 5 cesti de cafea goale incercand sa termin. Mai aveam la dispozitie cam 2 ore pana ce trebuia predat asa ca m-am pus pe treaba din greu.

Intr-un final, am reusit sa il predau..cu vreo 3 minute intarziere...dar hei! a fost predat. Cursurile pentru ziua de azi le-am terminat iar acum ma pregateam sa merg la servici. Offf!!

M-am imbracat mai lejer: o bluza treisfert visinie, o pereche de blugi albastri, adidasi si cam atat. Din cauza faptului ca aratam ca un monstru a trebuit sa imi fac un machiaj normal, nimic special, geanta, cheile, telefonul si am plecat. Ma indreptam linistita spre magazin, uitandu-ma la telefon. Vremea era destul de frumoasa cu vreo trei norisori albi pe cerul de un albastru inimaginabil. Siii..am ajuns. Sa inceapa distractia. Am intrat in magazin si am inceput sa ajut clientii si sa le dau sfaturi. 

Nu era tocmai foarte placut sa zambesti la fiecare pocitanie care nu intelege care e diferenta intre bumbac si matase. Nu mai intrase nici un client cam de vreo 20 de minute. Afara, cerul se innora din ce in ce mai tare.

" Mi-e teama sa nu vina ploaia. " ii spun Lisei,colega mea, cu ochii atintiti spre fereastra. Ea face un semn din umeri si continua sa aranjeze hainele deranjate de pe umerase. La un momoment dat, clinchetul de la usa intrarii se auzi. Am lasat repede perdeaua, mi-am aranjat bluza, iar cand m-am intors, am ramas inlemnita. Era el. Stiti voi care. Dar de data asta nu mai era la costum. Avea doar o pereche de blugi, o camasa si  pe deasupra un pulover subtire.

" Buna, cu ce te pot ajuta? "m-am dus la el foarte increzatoare si i-am zis oferindu-i un zambet cald. 

El si-a ridicat ochii usor de pe perechea de blugi pe care o avea in maini si parca a inlemnit. Exact ca data trecuta. 

"Umm..."a zis el cu obrajii rosii ca focul.

"Deci cauti o pereche de pantaloni in stilul acela? Sa sti ca avem si mai faini, ceva mai pe stilul tau " i-am spus continuand sa zambesc, insa el nu spunea nimic. I-am spus sa ma urmeze si am ajuns la un alt raion unde erau haine mai pe stilul lui. S-a uitat si apoi si-a ales vreo doua perechi de pantaloni si un tricou. Ne-am dus la casa impreuna, i-am scanat articolele apoi i-am dat banii, si cu un gest din cap + un zambet a iesit pe usa magazinului. 

Programul mi se terminase, iar afara incepuse o ploaie torentiala. Nu aveam umbrela iar eu locuiam la cateva strazi distanta. Ieeiii! Am iesit din magazin zgribulita si am inceput sa merg printre picaturile uriase de ploaie. Ploaia era attattt de rece. Mergeam cum puteam din cauza baltilor care se formasera pe trotuar. Dintr-o data, aud pe cineva care ma striga, ma intorc, insa din cauza ploii nu vad cine este. 

Simt o mana pe umarul meu care ma intoarce si ma trage la un piept musculos. Incepem sa alergam prin ploaie pana la o masina, usa din spate se deschide, intru, iar dupa mine intra si el. Amandoi suntem leoarca. Isi da gluga jos, insa nu ii pot vedea chipul din pricina intunericului. Daca nu mi-ar fi asa frig, as crede ca e o rapire, insa creierul meu nu mai gandeste limpede. La un moment dat, masina se opreste; coboram iar in fata noastra, se ridica o casa impunatoare. Baiatul imi deschide usa si ma invita in casa. Intru iar apoi el imediat dupa mine. Ma intorc si ii pot vedea chipul. Oare cine era? Chiar EL.  

Adica, sincer chiar m-am gandit ca era el. Pentru ca ne-am intalnit in avion acum muuult timp. M-a condus pana intr-o camera, modern mobilata si de bun gust. Mi-a oferit un prosop ca sa ma usuc si niste haine uscate; un tricou foarte larg, cred ca era al lui si o pereche de pantaloni de femeie, probabil ai mamei lui sau mai stiu eu ai cui. Nici nu prea ma intereseaza. Mi-a aratat unde este baia apoi m-am schimbat. 

" Ok...deci care e motivul pentru care m-ai adus aici, si mi-ai dat haine uscate si toate cele? De obicei baietii nu prea fac asta, mai ales cand nu cunosc o fata" mi-am cam luat inima in dinti si am inceput o conversatie cu el.  Era tacut. Mi-am lasat capul in jos jucandu-ma cu tivul tricoului care imi ajungea putin mai sus de genunchi. 

"Sincer, habar nu am de ce am facut-o. Erai singura pe strada, intr-o ploaie torentiala, seara. Te cunosteam cat de cat, asa ca pur si simplu am facut-o." A rupt tacerea cu o voce ragusita si timida. 

Ma bucur ca a facut-o, insa nu i-am spus asta.

"Multumesc! Apropo, dupa ce mi se ususca hainele, ma poti duce acasa? Nu este nicio problema daca nu poti, ma pot duce..."

" E ok, te voi duce. " M-a intrerupt el in timp ce gura mea mergea ca o moara stricata. Am facut un gest in semn de multumire apoi am asteptat ca hainele sa mi se usuce. 

Peste o ora jumate...

Am ajuns la blocul unde locuiam, i-am multumit frumos, apoi am intrat in bloc. Cand am ajuns in fata usii mi-am scotocit geanta ca sa imi gasesc cheile; insa nu le gaseam, probabil au ramas la Justin. Mi-am pus mana dupa cap si am pufait. Am coborat repede la Carter, nu e ca si cum e ora 12 noaptea. Bateam in usa ei ca o nebuna. Cand a deschis, i-am sarit in brate si am inceput sa ii povestesc foarteee repede. A fost o noapte luuungaaaa.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Nu o sa mai zic nimic pentru ca nu va merit, capitolul e cam naspa. Sunt o idioata pentru ca va promit chestii si nu imi pot indeplini promisiunile insa voi tot imi sunteti alaturi si va multumesc din suflet pentru asta. Probabil ca ati intalnit greseli de scriere si/ssau exprimare, va rog sa ma scuzati, pentru ca tuturor ni se intamplaaa si DE DATA ASTA VA PROMIT DIN TOT SUFLETUL CA O SA PUN CAT DE CAT REGULAT CAPITOLELE! O SA IMI SCRIU PE MANA CA SA NU UIT :))))  Probabil am mai pierdut cititori, dar cati ati ramas sper sa va placa :*