Menajera ( F.F. Justin Bieber)

Capitolul 13

Intru plină de emotii in salonul imens din fata mea. Doamna Weasley imi arata o încăpere care pare a fi o debara cu 3 dulapioare si ma informează ca aici ma pot schimba in uniforma pe care am primit-o in urma cu cateva momente.
Stau in oglinda si ma holbez la reflecția mea gandindu-ma daca se merita sau nu. După o secundă imi amintesc ca sunt la pământ in privinta banilor deci imi scot gândul acesta din cap si imi aranjez șorțul oftand usor. Îmi prind părul intr-o coada de cal si imi pun lucrurile intr-un dulapior pe care il închid cu un cod. Ies afara si incep sa ma tin dupa doamna Weasley ca sa prind din treburile pe care trebuie sa le facem de zi cu zi. Sunt deja de 3 ore aici si nu mai pot. Am curățat salonul principal, holul iar acum am inceput scările. Sunt epuizată si sper din tot sufletul ca de maine sa fie putin mai usor.
Pana acum nu am dat ochii cu Justin
si nici nu intenționez să o fac. Arat ca scoasă din cutie (o cutie veche, uitată de cineva intr-un pod printre păianjeni si praf)  in momentul acesta si sunt mai grăbită ca niciodata ca sa nu ma întâlnesc cu el. Termin in viteza scările si merg spre bucătărie unde doamna Weasley munceste de zor la masa pentru prânz.

"Miroase foarte bine!" Spun eu in timp ce imi închid ochii si las mireasma mâncării sa imi invadeze nările.

"Oh, iti multumesc." Îmi răspunde surprinsă si se intoarce spre mine aruncandu-mi un zâmbet. În același timp se uita la ceas si observa ca este ora 12. "Nu ai cumva cursuri?" Ma intreaba si raman surprinsă de intrebare, si daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar am, în jumătate de oră.

"Ba da, cum de ati stiut?" O intreb curioasă.

"Mi s-a spus că esti studenta, am presupus doar." Îmi răspunde neluandusi ochii de la ceapa pe care o toaca fara a vărsa o lacrimă.

"Ok. Va deranjează dacă plec acum?" O intreb asigurandu-ma ca nu mai are nevoie de mine.

"Normal ca nu draga mea. În putin timp trebuie sa vina următoarea fata, te voi anunta daca voi mai avea nevoie de tine dar nu cred." Următoarea fata? Cum adică următoarea...Sunt mai multe? Se intampla ceva ciudat aici dar nu spun nimic. Multumesc, salut si plec sa ma schimb. În 5 minute sunt gata si ies din casă formând numărul unui taxi.
Stau afara si astept taxiul care nu se prea chinuie sa ajunga. În depărtare vad o masina. Sport, de un bleumarin mat si intuiesc imediat cine vine deoarece porțile incep sa se deschida iar eu nu stiu pe unde sa ma ascund. Fac cativa pasi intr-o parte si privesc spre cealaltă parte sperând că nu ma va observa dar nu am eu norocul ăsta. Opreste fix langa mine dar tot nu imi întorc privirea.

"Bună." Aud vocea lui putin răgușită care imi provoacă un fior pe site spinării. Ma întorc încet cu privirea in pământ iar apoi ridic ochii până ii întâlnesc pe ai lui.

"Hei..." raspund iar vocea imi dispare spre sfârșitul cuvântului.

"Ce faci? Aștepți pe cineva?"

"Da, trebuie sa ajung la curs in mai putin de 15 minute iar taxiului ii ia o vesnicie până ajunge." Ii spun iar dupa imi dau seama ca am zis prea multe.

"Urca in masina." Îmi spune calm dar ferm întorcând masina fara sa ma lase sa ii dau un raspuns, dar nu intenționez deloc sa fac asta.
Portiera este paralelă cu trupul meu iar eu stau si o privesc. Justin coboară geamul si imi spune din nou: "Am spus sa urci, te voi duce eu." Îmi spune cu același calm ca cel de dinainte.

Ezit si ii spun aproape șoptit "Nu..nu este nevoie. Stai linistit. Taxiul trebuie sa ajunga din minut in minut."

" Mă îndoiesc de asta." Spune ranjind. " De obicei taximetriștii încurcă strada noastră cu una din capătul celălat al orașului asa ca ii va lua cel puțin o oră taximetristului sa isi dea seama ca a gresit." Ma gandesc rapid o secundă si aleg să mă urc doar pentru ca prezenta la curs este incredibil de importanta. Stau pe scaunul pasagerului dar aleg sa nu ma uit spre el. Privesc cum copacii si clădirile trec pe lângă noi rapid iar universitatea începe să se vada din depărtare  tot mai aproape. Pe tot parcursul drumului in masina a plutit o liniște apăsătoare și deranjanta dar nici nu ma gândeam sa o incep o discuție iar el nu a facut-o asa ca eu sunt fericita. Ajungem in fata universității, ii multumesc fara sa ma întorc spre el si cobor in graba mergând spre sala de curs. O ora jumate închisă intr-o camera cu legile si un profesor bătrân, expirat din punctul meu de vedere. Ma strecor pe coridoarele aglomerate până la automatul cu gustări in timp ce mintea mea este in alta parte imaginandu-mi doar zâmbetul lui. Ma scutur o secundă, imi iau batonul de cereale și merg spre curtea universității unde mai pot arunca un ochi peste manualul următoarei clase.
Sunt cu ochii in carte însă telefonul decide sa imi strice concentrarea. Il caut pret de cateva clipe apoi raspund fara sa ma uit la numele ecranului.

*Start call*

"Alo?" Spun eu in timp ce țin telefonul cu umărul la ureche.

"Saluuuutt!!! Ce faci?" Ma întâmpină vocea plină de entuziasm a minunatei Carter. Nu stiu de ce, dar am un presentiment ca o rugăminte va avea sa imi fie adresată.

"Uite stau si citesc ceva pentru urmatorul curs, tu ce faci?"

"Bineee, imi era dor sa vorbesc cu tine."  Îmi spune ea iar acum sunt sigura ca imi va cere ceva.

"Ok. Ce vrei sa fac?" Ii tai aripile rapid pentru ca nu mai am timp si trebuie sa intru la curs.

"Ce faci diseară?" Ma intreaba fara sa se apere sau sa o lungeasca.

"Nimic..?" Ii raspund cu o tragere de inima sa ii fi spus că am treabă.

"Perfect. Ne vedem la 7, imbraca-te frumos!" Spune si închide fara sa imi dea șansa să ii mai raspund.
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce trebuie sa fac sau unde sa o însoțesc dar acum mi-as dori doar sa fiu acasa si sa ma îngrop in asternuturile albe ale patului.
Cursurile următoare trec ceva mai repde decât primul iar eu o iau încet pe jos spre casă fiindca este doar ora 5 ceea ce înseamnă că am timp sa ma pregătesc pentru ieșirea cu Carter. Curiozitatea ma macină pe dinăuntru dar aleg sa nu o mai bâzâi pe preaiubita mea prietena si doar sa profit de moment sa ma mai distrez.

Ajung acasă si merg direct in baie pentru a face un dus super scurt si pentru a-mi face părul si machiajul. Nimic prea pretențios. Un machiaj simplu cu niste nuante de portocaliu închis si maroniu, niște mascara si un ruj maro mat, iar părul il ondulez in niste bucle lejere. Ma îndrept spre dressing si aleg o rochiță de culoare cărămizie până mai sus de genunchi, fara maneci si cu un guler inalt care se leagă intr-o fundita; o pereche de pantofi cu toc negri si geanta de aceeasi culoare. Sunt gata cu exact 10 minute inainte de plecare. Închid apartamentul si cobor la Carter. Cand deschide usa raman mască, e superba iar eu inca nu am habar unde mergem.
Poarta o rochie vișine strâmtă iar părul este întins perfect; machiajul este interesant, nu stiu sa il explic dar este foarte bine definit. Își ia geanta, închide usa si plecam. Pana jos vorbim despre de toate însă nu imi spune unde mergem. Iesim din lift si ne îndreptăm spre ieșire unde vad o un Mercedes negru de care este rezemat un băiat la costum. Destul de familiar as zice dar nu stiu de unde sa il iau. Ne apropiem din ce in ce mai tare iar mintea mea face un contact.
Il cunosc. Il cunosc prea bine si imi doresc ca totul sa fie doar un vis urat pentru ca nu vreau sa imi petrec seara cu el, mi-ar fi prea rusine.

"Buna seara fetelor!" Ne spune galant si ne oferă un zâmbet cu o dantură perfectă in timp ce deschide portiera din spate a mașinii.

"Buna! Tu trebuie sa fi prietenul lui Jason, corect?" Spune iar el încuviințeaza. " Carter. Încântată." Spune ea si întinde mana.

"Justin. Asemenea." Răspunde el si ii apuca mana scutarnd-o usor in timp ce eu raman înlemnita in fata lor. Voi avea parte de o seara lunga de tot..

◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇

Next next next chapteeeer.
Sper sa va placa din tot sufletul.
Urmatorul vine cat mai curând.
Kisses