Life in doubles [F.F.Z.M.]

Chapter VI

Eu căzând lângă o persoană necunoscută, dar ce să mai vezi de Eve care a aterizat cu mine pe jos, pe pământul rece capul meu fiind lipit de podea, iar mâinile ei fiind pe gulerul cămășii mele. Îi privesc palmele aproape lipite de gâtul meu.

*Du-te și ia mai repede de la idiotul acela ce ai de luat că mă apucă toți dracii* țipã ridicându-se de pe mine. Intră în lift nervoasă , apasã pe un buton, imediat se închid ușile, dar nu înainte să-mi arate degetul mijlociu și limba sa roz.

*Te ajut!?* mă întreabă tipul cu o voce extrem de groasă.

*Da mersii!* spun eu rușinată. Îmi dă mâna sa, eu o prind fără a ezita. Oooh doamne, are niște mâini atat de fine. Ajung la același nivel cu el , aproape la același nivel cu el. Mã scutur de praful de pe jos, dar nu observ că el se uitã foarte atent în ochii mei până nu ne întâlnim privirile. El stăpânea niște irisuri de un verde foarte deschis, mai deschis  ca iarba sănătoasã, iar părul lui creț făcea totul, jur. La fel și trăsăturile feței lui erau efectiv perfecte.

Privitul în ochi se termină atunci când eu îmi scap telefonul din mânã.

*Îmi pare rău!* spune și se aplecă la picioarele mele pentru a-mi lua telefonul.

*Mersii mult, dar chiar nu trebuia.* îi spun,în timp ce îmi înmânează telefonul.

*Pentru nimic!* spune și apasă pe un buton din partea laterală a liftului.

*Mă scuzi, te mai rețin o secundă. Ști cumva pe un tip Zayn, Zayn Malik?" îl întreb, iar el zâmbește.

*Îl cunoști pe Zayn?* mă întreabă râzând.

*Mai bine nu îl mai cunoșteam.* spun eu cu o mână la ceafă.

*Pai eu sunt colegul , prietenul său. Harry Styles, tu?* întreabă întinzându-mi mâna.

*Rose, Rose Nelson. Încântată.* spun prizându-i mâna și scuturândui-o, el luându-mă prin surpeindere și primzându-mi șoldurile, trăgându-mă spre el într-o îmbrãțișare de urs.

*Ști ai fi tare simpatic daca m-ai și conduce până acolo.* spun încet. Dă din cap încet și scot un mic chicot din partea lui. Îmi prinde încheietura mâini și mă trăgea de ea perintre ușile blocului. Ne oprim în fața unei uși foarte diferită de celelante uși. Avea o culoare maronie, iar în dreapta uși se vede soneria. Woahhh... Zici cã ar locuii o familie de boșorogi aici, nu așa-zisul Zayn.

Deschidee ușa încă ținându-mă de mână... Dar faza era că nu dădeam de Zayn.

*Să sti că dacă ai treabă.... Mă pot descurca singură, serios!!* spun eu dând din cap, dar el bate încontinu la ușã.

*Daaaa! Cine este?* întreabă el de pe celantã parte a ușii.

*Harry!* spune el gata să intre pe ușă.

*Intră!!* țip el. Harry deschide ușa ma las pe mine să intru prima, dar îl găsesc pe Zayn în cea mai. ... Pfff... Ãăăă... Foarte... Ce tot spun eu aici era doar în pantaloni în fața mea... Cine face așa ceva? Îgh. El chiar arăta bestial fãra tricou. Îmi dau o palmă mintal revenind la cruda realitate.

*Am zis că Harry poate intra nu și Satana!* țipă la prietenului.

*Te căuta pe tine nu mă învinovăți pe mine. Acum am treabă, deci ne vedeam dupã. Pa Rose!*

*P-Pa Harry!* îl salut bâlbâindu-mã.

*Zi mai repede ce vrei?* mă întreabă fãrã să mă peivească.

*Partiturile lui Mandy, mi s-a spus că sunt la tine, deci... Mi le poți da?* întreb, iar el se uită confuz la mine.

*Tu ești nebună cum naiba să fie la mine!!*

*Mie așa mi-a spus Mandy!* spun confuză.

*Mandy mai poate aștepta!* își ia laptopul și se așează prea confortabil în fața mea, evitând faptul că eram extrem de entuziasmată să-l văd așa, faptul că il durea în fund că eu sunt aici și ca sora lui are nevioie de o groază de sprijin moral fiindcă mâine are un concurs.

*Ști ca mâine are prezentarea la pian. Spune ști? Pentru tine este o durere în fund ca ea este în acest moment la școală și nu are de pe ce să repete. Dar stai puțin tu nici nu sinchisești să vii mãcar să o privești, după demoralizare ei, de ce nu ai mai căutat-o Zayn, de ce nu ai încercat să vorbești cu ea? Gândește logic, are paisprezece ani, vrei să-i distrugi copilăria?* îl iau eu la zor.

*Uitã-te puțin la mine!* se ridicã de pe pat stând acum în fața mea. * Am eu fața de prost. În primul rând, nu este copilul meu, și în al doilea rând cine dracu' te crezi tu să mă judeci pe mine. Să îți intre bine în capul acela sec, niciodatã să nu mai vi la mine acasã, doar că să îmi atragi mie atenția. * spune și se uitã adânc în ochii mei. Îl privesc și dupa conștientizez ce a spus, și credeți- mă chiar nu îmi pasă  ce a spus despre mine, și cum să spună că nu este copilul sãu. Din instinct îi dau o palmă zdravănă în așa fel încât mi-a amorțit palma. Nu apucă să își întoarcă fața că îl împing înapoi în pat.

* Cum poți spune așa ceva... Needucatule. Este sora ta cu mult mai micã normal cã este ca și copilul tău!* țip eu din toți plămâni pe care îi mai am.

*Le vrei atât de tare!* spune, iar eu aprob din cap. *I-ale și mănâncăle!* mi le aruncă în față.

*Ști ce colegul tău este de o mie de mai respectuos ca tine!!* spum și ies din camera sa.

*Cine mããhh Harry, pai nu știu cum sã ți-o zic, dar eu sunt un doctor de bune maniere, pe lângã el îmțelegi?* spune la scoțând capul pe ușa.

*Vai de capul tău Zayn, ți-au murit lãudătorii!*

*Hahahaha!* râde el sarcastic.

*Pa Zayn!*

* Pa!*

....

Oooh Doamne Dumnezeule, unde sunt și ce caut aici? Privesc prin jur și văd că eram doar în camașa mea albă, într-un pat necunosct cu nimeni în el , înafară de mine. De ce sunt într-un pat nevunoscut și de ce miros a droguri? Oooh Domne spune-mi te rog că nu am făcut vreo prostie aseară. Mă uit la ceas și vãd cã ceasul este 12 A.M. Mă ridic din pat să deschid ușa când o deschid, nimeni pe holul casei, merg spre bucătărie și privesc încet și văd capul acela de aseară.... Nuuu te rog.

A.N: Hey! Am observat, că unii dintre voi mi-ați ascultat rugămințile și a-ți început să citiți Love wihout limits. Tot respectul vouă. Dacă va plãcut capitolul votați și comentaț, vreau neapărat să  știu pãrerile. Cine vrea dedicație îmi poate spune în comm. Și vreau să știu dacã mai merită să continui cartea , luni chiar vroiam sã o șterg. Decii cam atât. Next cred că mâine sau Joi.:-* :-*. Scuze de greșeli.

*Editat*