MAFIA ROMANCE || DRAMĂ || ACȚIUNE || DARK
Volumul 1 din seria "Geneza corbilor și a lunii".
Azara Souris a uitat ce înseamnă să trăiască odată cu moartea fratelui său. Supraviețuiește de pe o zi pe alta fără să mai simtă vreo clipă că viața îi aparț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oamenii m-au frânt atât de tare încât încrederea mi s-a șubrezit, atât în ei, cât și-n mine. Le-am dat putere să mă rănească, iar acest fapt mi-a scăzut stima de sine. Încă de mic copil, ceilalți mi-au dictat viața. Mama mă pedepsea mereu în felurile ei atunci când credea că procedez greșit, iar Nik îmi lua apărarea de fiecare dată, în ciuda faptului că se rănea. Uneori, se pedepsea singur pentru ceea ce înduram eu. Rămânea lângă ușa mea, indiferent de cât de mult timp îi fura.
Și tot ei, oamenii, m-au reparat. La asta mă gândesc când o văd pe Xylia adormită pe fotoliul de lângă bibliotecă. Zayan lipsește, iar gândurile îmi spun că e pătimaș la astea, iar fata nu a venit singură aici.
Nu ar fi trebuit să-i spun. Sunt sigură că lipsa lui are legătură cu ceea ce a aflat, însă simțeam cum explodez. Nu mai puteam ține în mine, iar el este singurul prezent în viața mea la momentul actual. Am găsit un telefon și un mesaj prin care mi se explica cum a reușit Nolan să-mi recupereze datele de pe celălalt ce mi l-au luat frații Brakwen când m-au răpit.
Oh, Dieu! Sper să nu facă vreo prostie. Băieții ăia sunt periculoși, al naibii de imprevizibili, mi-au demonstrat-o. Amintirile mă copleșesc precum un parazit, însă încerc să le alung, aducându-mi aminte de seara precedentă. Mi-a cântat. Mi-a cântat. Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-ar fi putut face cineva pentru mine. Dacă nu eram convinsă că sunt îndrăgostită, întreaga noapte mi-a afirmat acest lucru. I-am povestit ceea ce s-a întâmplat. De la plecarea mea pentru a-l salva, până la felul în care mă simt atât de murdară. M-a ținut în brațe, absorbindu-mi fiecare cuvânt în sufletul său. Acum, când stau să mă gândesc la întreaga greutate ce i-am pus-o pe umeri, mă blestem că l-am împovărat așa.
Mormăitul Xyliei îmi alungă ideile distructive într-un neant din care sper să nu mai iasă, însă este imposibil. Le simt cum îmi scrijelesc sufletul, dornice să evadeze.
— Oh, bună dimineața! Am adormit, așa-i? Bruneta cască ușor, mormăind câteva cuvinte, însă pline de încărcătură emoțională. Zay i-a spus, oare? Nu, nu este genul de persoană care să înceapă să bârfească și să-mi distrugă în câteva secunde minimul de încredere.
— De când ești aici?
— De la 6 dimineața.
— De ce ai venit așa devreme? Își lasă capul într-o parte într-un fel caracteristic ce-i lasă câteva șuvițe brunete să se reverse peste frunte.
— Doar nu voiai să rămâi singură!
— Ăm, Zay?
— Are ceva de rezolvat. Habar nu am ce, nu mi-a spus, însă la ce nervi avea mi-e milă de cel ce ajunge pe mâinile lui. Înghit în sec, privind în altă parte. Cum aș putea să mă uit în ochii ei, știind că din cauza mea prietenul lor ar putea să o încurce? Oricum, nu-ți este foame?
— Ba da.
— Vai, e ora 11! Cum de am dormit atât? Se ridică din fotoliu, începând să se întindă pentru a alunga tensiunea. Bunica îmi spunea că trebuie faci mișcare dimineața pentru a alunga tot negativismul din corp.
