The Strand - tradusă

Doi

M-am întors repede și am întâlnit ochii vecinului care mă privea mai devreme. Știam că ar trebui să mă întorc și să fug înapoi acasă, dar picioarele mele nu m-ar fi lăsat. Eram înghețată.

El avea pe el ce purta înainte, dar acum, puteai vedea vizibil cerneala neagră care îți făcea cu ochiul de sub mâneci și decolteul în v al tricoului său. Sub tatuaje, mușchii lui se umflau. Ochii lui erau de un verde intens și buclele sale îi cădeau peste frunte. Nu era mult mai în vârstă decât mine, poate câțiva ani.

Ochii mei i-au întâlnit pe ai lui și m-am uitat înapoi. Eram speriată, fără îndoială, dar nu puteam face nimic în legătură cu asta.

-De ce? am întrebat, trecând de pe un picior pe altul și punându-mi mâna în sus pentru a-mi ține brațul aproape de partea mea. Asta era ceea ce făceam când eram nervoasă.

Bărbatul și-a îngustat ochii. El și-a deschis gura să spună ceva, ceea ce probabil era o replică autoritară, dar și-a închis-o repede.

-Pentru că nu e sigur aici afară.

Buzele mele s-au strâns împreună. Vocea lui suna la fel de intensă cum mama și tata o avuse mai devreme.

-Atunci tu nu ar trebui să mergi înăuntru, de asemenea? el a chicotit, în mod evident amuzat.

-Crede-mă, iubito, nimeni nu se va pune cu mine, el mi-a subliniat de parcă era evident. Numele pe care l-a ales pentru mine m-a făcut să roșesc și să mă uit în jos.

-Îți place cartierul? m-am uitat în sus la el pentru a vedea un rânjet pe fața lui.

-Prespupun că da. De ce nu aș face-o? asta ar putea fi modul prin care aș putea primi răspunsuri.

-Nu știu, el mă tachina, aș putea spune. Pur și simplu nu pare ca ceva în care familia ta s-ar potrivi.

Am decis să-i ignor comentariul.

-Locuiești aici singur? am întrebat, dând din cap spre casa lui enormă. El a dat din cap.

-Mda. Am locuit cu familia mea la câteva ore depărtare, dar m-am mutat pentru motivem, el a părut să se tensioneze. Doar eu aici, am dat din cap și el s-a uitat la mine pentru cel mai lung timp. Am încercat să mă uit oriunde altundeva, dar nu în ochii lui. Dar nu m-am putut abține și ochii mei s-au uitat înapoi la ai lui, părând să fie complet serioși acum.

-Cum am spus, trebuie să te întorci înăuntru.

El nu e tatăl meu, pot face ceea ce vreau.

-Niciodată nu mi-ai dat un motiv real, am subliniat. El apoi a devenit rigid, pumnii lui încleștați și mușchii lui tensionați.

-Pleacă, vocea lui nu mai e aproape de a fi prietenoasă, provocând fiori prin corpul meu. Mă uit la el cu ochii largi în timp ce iau înapoi câțiva pași. Apoi realizez că probabil arăt îngrozită, așa că mă întorc și păstrez un ritm constant înapoi spre casa mea, încercând să fac să pară ca și cum nu eram terifiată, chiar dacă tremuram până în miez.

Închizând ușa, am încuiat-o după mine și am fugit la etaj.

-Ce plimbare, am murmurat pentru mine, dându-mi ochii peste cap. Mi-am luat telefonul din pat și m-am așezat pe fereastră, deschizând geamul pentru a obține puțin aer proaspăt.

Tipul, a cărui casă era chiar lângă mine, era în bucătărie. Puteam vedea de la fereastră. Trebuia să admit, era destul de atractiv. Dar ceva în legătură cu el mă făcea cumplit de neliniștită. Am icnit când ochii mei i-au întâlnit pe ai lui și m-am grăbit să închid fereastra. Degetele mele au bâjbâit cu închizătoarea și nu m-am uitat înapoi la casa lui înainte să mă grăbesc spre patul meu.

Nu puteam aștepta până tata îmi va pune perdele.