The Strand - tradusă

Trei

Mă uitam prin împrejurimi. Era ora prânzului, aproape sfârșitul zilei de școală și cafeneaua școlii mele era atât de aglomerată cât putea fi. O fată, pe care am recunoscut-o de la clasa de calcule, mi-a făcut semn.

-Poți sta cu noi, Ellie, mi-a dat ea un zâmbet generos.Lasă-mă să te introduc tuturor. Acesta este Elliot, Jade, Camila și Noah. Desigur, deja mă știi, Kara, a arătat ea spre fiecare persoană în timp ce le spunea numele. Mă bucur că și-a spus și numele ei pentru că nu mă prea puteam gândi la el.

-Mersi, mi-am împins fusta cu carouri ce făcea parte din uniforma mea școlară sub picioare, așezându-mă jos. Sunt Ellie.

Noah a chicotit și s-a lăsat pe spate în scaunul său: -Da, știm, Noah era îmbrăcat într-o geacă neagră de piele și blugi decolorați. Ținuta lui mă făcea confuză, credeam că trebuia să poarte uniforma obligatorie. Părul lui era împins înapoi, scoțându-i în evidență ochii de un albastru deschis.

Afirmația lui m-a cam zguduit.

-Ce vrei să spui cu știm? am întrebat, confuză.

Noah a chicotit: -Am auzit de tine, m-am uitat la Kara pentru o explicație.

Ea a fost rapidă pentru a interpreta: -Ori de câte ori cineva se mută aici, întreaga școală este dornică de a afla totul despre acea persoană. Poziție socială, presupun. Vreau să spun aceasta e o școală privată, dau din cap, roșind la gândul că toți știau cine sunt din prima mea zi.

-Unde te-ai mutat? Camila m-a întrebat. Trebuie să fi observat că eram reticentă pentru că a dezvoltat: -Vreau să spun, doar întrebam.

-Um, e la câteva blocuri depărtare de The Plaza. Windsor Road. E un cartier de o mărime decentă cred, m-am oprit ușor din vorbit, observând privirile de pe fețele lor. Unii erau amuzați și unii terifiați.

-Trăiește în The Strand! Sfinte Sisoe! fața lui Noah depășea amuzamentul. El a bătut din palme și s-a lăsat pe spate, râzând.

Camila și-a înăbușit un chicot prin acoperirea gurii cu mâna: -Oh, Doamne! Știai asta deja, Kara? Kara a clătinat din cap viguros.

-Jur că nu am făcut-o! Ochii Karei aproape i-au ieșit din craniu. Arăta ca și cum tocmai văzuse o fantomă. Elliot doar a râs și i-a frecat spatele Karei liniștitor.

Încercările mele slabe de a obține răspunsuri erau ignorate deasupra haosului tuturor.

-Hei! toți de la masă s-au oprit din a face zgomot, chiar și câteva mese din jur s-au întors să vadă despre ce era tot tam-tamul. Ce anume se întâmplă?

-Asta e extraordinar! Camila a exclamat. Practic se rostogolea în jurul scaunului. Nici măcar nu știe ce este! Părinții tăi trebuie să știe! Nu e niciun mod în care n-ar face-o.

Unghiile îmi săpau în palme; mă înfuriam. Noah părea să observe și într-un final s-a adunat destul pentru a explica.