Viktor

01

Eu sunt Viktor, am treizeci și doi de ani și o dorință de răzbunare de treizeci și doi de ori mai mare în fiecare zi. Nu am uitat nimic, nu uit pe nimeni! Sunt același, aparent, sunt același, dar fără să vă dați seama, o să cădeți jos, la picioarele mele!
M-am născut în Madrid, pe data de douăzeci și cinci iunie, o mie nouă sute optzeci și trei într-o familie săracă și plină de nevoi.

Am copilărit până la vârsta de treisprezece ani în Sevilia, iar apoi, când am împlinit vârsta de paisprezece ani am fost luat de o doamnă de la Protecția Copilului și dus într-un orfelinat departe de casă, pe motivul că părinții naturali nu aveau surse financiare pentru a mă crește în continuare.
Târfă infectă! La paisprezece ani puteam să mă descurc acolo cu ei. O să o aranjez și pe ea!
Acolo am trăit câteva luni, până când, într-o zi de iulie, când aveam cincisprezece ani, orfelinatul în care mă aflam a fost incendiat de către o mână criminală. Nici astăzi nu s-a aflat cine a făcut acest lucru.

Am scăpat din flăcări. Foarte mulți copii au murit, printre care și o fată, o fată extrem de frumoasă, o fată ce mă înțelegea, mă iubea, mă ajuta. Era prima mea prietenă. A murit... Am trecut peste asta.

Am ajuns într-o familie bogată. Mama mea adoptivă, Christina, mă iubea mult. O simțeam că mă iubește din tot sufletul, la fel și tatăl adoptiv, Gabriel și fratele meu vitreg, Cezar. Mă simțeam ca acasă, de părinții biologici nu am mai știut nimic, nici până în ziua de astăzi nu au dat niciun semn. Uneori mă întrebam de ce nu mă căuta nimeni. Nu aveam nevoie de nimic, știam că nu au bani, nu aveam nici cea mai mică pretenție, voiam doar să știu că nu m-au uitat.

Pe Christina, Gabriel și Cezar îi consideram familia mea. Erau lângă mine mereu când aveam nevoie, la fel și eu.
Cu Cezar mă mai certam uneori, dar ne împăcam repede și uitam.

Atunci simțeam că nimic nu poate merge prost, dar a mers.

Când am împlinit optsprezece ani, am plecat să muncesc în Barcelona. Părinților mei adoptivi nu le mai mergea afacerea, pensiunea pe care o dețineau nu mai era vizitată de nimeni și din cauză că aveau datorii la stat, a fost luată în locul unei sume de bani ce trebuia să fie plătită.
Că tot mă simțeam dator și dacă tot îmi mergea bine, am deschis o firmă pe numele meu din care o parte mare din profit se îndrepta spre ei. Îmi mergea din ce în ce mai bine. Credeam că Dumnezeu mă iubește. Aveam vile, mașini scumpe și bani. Trăim toți bine, dar poate fiind atât de bun, am greșit.

M-am căsătorit cu Selena, o fată frumoasă ce mi-a furat inima. Selena, înainte să se întâmple ce s-a întâmplat, părea că ma iubește mult. Corpul ei perfect, ochii albastrii și părul lung, blond și mătăsos m-au cucerit.

Doi ani mai târziu, mă îndreptam acasă dinspre firmă cu mașina când viața mea s-a schimbat complet.