Viktor

06

-șase luni mai târziu...

- Te simți mai bine tinere? întreabă doctorul îndreptând spre mine o cană cu ceai.

- Da, acum sunt bine. îi răspund confuz.

- Ce îți amintești? Spune-mi tot pentru că așa o să te pot ajuta. Cum te numești?

Îl priveam atent pe doctor. Eram extrem de confuz. Nu mă aflam într-un spital, eram într-un laborator plin de aparate ciudate. Totul în jur era alb. Era un loc imens. Nu știu cum am ajuns aici, dar nu aș vrea să stau prea mult în locul acesta..

- Tinere, mă auzi?

Vocea doctorului îmi întrerupe gândirea. Îndrept din nou ochii spre el îi răspund:

- Viktor...mă numesc Viktor!

Doctorul mă privește cu uimire.

- Viktor? Omul de afaceri? Bărbatul ăla înfumurat și plin de bani?

- N-ai o părere bună despre mine din câte văd!

- Ei bine, să-mi mulțumești toată viața pentru că, dacă nu eram la râpă după plante pentru pastile, în momentul ăsta erai în pământ.

- Mulțumesc! Dar să lămurim un lucru, nu sunt înfumurat și nu... Doctorul începe să râdă și mă oprește.

- Gata, gata! Am înțeles! Stai liniștit aici că mai am niște treabă.

- Nu pot sta aici așa. Spune-mi cum am ajuns aici, cine ești și cât timp am dormit? Aveam un set uriaș de întrebări, chiar nu știam cu care să incep.

- Eu sunt Bernard, îmi răspunde doctorul cu o voce blânda, am fost doctor toată viața, dar, acum câțiva ani, mi s-a luat dreptul de a profesa din cauză că am folosit propriile pastile pentru a vindeca un bolnav de leucemie. Au spus că așa ceva nu se poate și că nu mai am ce căuta în spital. De atunci, mi-am construit laboratorul acesta la mine acasă, laborator ce trebuie să juri că o să rămână secret! Stai aici de șase luni.

- Cum am ajuns aici? Șase luni?

- Ți-am spus, în timp ce eram la râpă după plante medicinale, am auzit un zgomot puternic. Mi-am dat seama că era vorba de un accident. Am alergat repede la locul accidentului și te-am găsit plin de sânge la vreo 10 metri de mașină. Te-am luat de acolo și te-am adus aici, iar azi, ești bine mersi. Ș-am încălecat pe-o șa...

- Stai puțin, eu stau aici de șase luni? Familia mea? Ce știu de mine? Trebuie să merg acasă!

- Ohoo, ușor tinere! Ai fost înmormântat acum șase luni. E ok, poți să stai liniștit că nu se mai așteaptă nimeni ca tu să trăiești.

- Cum să fiu înmormântat? Ești nebun? Sunt aici! Spune-mi odată ce pula mea se întâmplă aici!? Îmi pierdusem controlul. Omul ăsta e nebun. Cum să fiu înmormântat dacă sunt în viață?

- Când a avut loc accidentul, pe stradă erau niște oameni fară adăpost. Era și un copil acolo, dar a scăpat teafăr. Când erai căzut și plin de sânge, înaintea mea a ajuns la tine un om al străzii. Te-a atins, probabil s-a uitat dacă ești în viață, apoi s-a apropiat de mașină iar aceasta a fost imediat transformată într-o bombă. Pentru el nu am putut face nimic. Mașina ardea puternic și nu am putut să risc.

- Deci el a fost confundat cu mine.. El e mort și eu trăiesc, dar toată lumea crede că eu am murit.

- Erai aproape mort, dacă întârziam câteva minute nu se mai alegea nimic din tine. Acum nu mai contează asta. Fratele tău a fost condamnat, s-a făcut dreptate. Tu ar trebui să începi o viață nouă, pentru că e periculos să pleci de aici singur. Poți să rămâi aici cu mine dacă vrei, nu mă deranjează. Eu și soția mea mereu ne-am dorit un copil, tu ești un copil mai mare dar nu mai contează asta, oricum nu îmi place să schimb scutece și nici nu cred că era prea ok să îmi mergi în patru labe prin laborator atingându-mi toate obiectele, plus că mai este și câinele ce ar fi trebuit să plece de aici dacă erai mic pentru că lasă păr peste tot și părul de câine nu face casă bună cu bebelușii, deci până la...

- Stai! Taci! Ți-am zis până acum că ești nebun? Repetă, te rog! Fratele meu? Cezar? Cum? De ce?

- Nu știu tinere. Eu nu știu detaliile astea. Te-am întrebat cine ești să văd dacă ți-ai pierdut memoria. Se pare că nu s-a întâmplat asta. O să îți aduci aminte tot în câteva zile. Până atunci încearcă să nu faci prea mult efort.

- Trebuie să vorbesc cu Cezar!

- O să faci asta. Așteaptă să îți termin actele noi, cu un alt nume, iar apoi o să poți să te plimbi unde vrei tu. Nu uita, nu spune nimănui momentan cine ești. Totul trebuie sa rămână secret. Pot să am încredere în tine?

- Da! Stai liniștit. O să vezi că o să am eu grijă...o să aflu tot adevărul, n-o să rămână nimic așa!