Viktor

05

- Știu că este o zi grea pentru dumneavoastră, o zi ce nimeni nu se gândea că o să vină vreodată. De astăzi, Viktor o să ne mai zâmbească doar în fotografii. Dumnezeu să aibă grijă de el și să-l primească în Rai. Amin. Preotul încheie slujba și se apropie de sicriul alb precum laptele, plin de flori, ce se afla în groapă, aruncă un pumn de pământ și pleacă în biserică.

- Mai durează mult? Îl întreabă Selena pe Cezar ce o ținea de cot pentru a nu leșina din nou, la fel cum a făcut și la bar.

- Nu, cred că putem pleca. Merg să văd cum se simte mama. Te rog să nu faci încă o scenă aici că îi pun să te îngroape și pe tine. Încep să mă satur de teatrul tău.

- Du-te și vezi ce face Chris, mă descurc!

Christina era îmbrăcată în negru din cap până în picioare. Ochii îi erau vineți și umflați de la plâns iar fața ce altă dată era plină de culoare și foarte rar tristă, era palidă și îndreptată spre pământ. Cezar se apropie de ea și o ia în brațe.

- Gata, mamă, nu mai plânge! Te rog!

- Cezar, știi cât de mult însemna Viktor pentru mine. Odată cu el s-a stins și o parte din mine. Nu pot să cred că nu mai este printre noi. Eu încă îl simt. Nu cred că e mort! Nu poate să fie mort! Nu cred...! Lacrimile curg mai repede pe fața Christinei. Cezar simte că întră în pământ. Are mustrări. El nu era un om rău, doar prea credul, ușor de manipulat, însă, faptele lui nu pot să fie trecute cu vederea.

După ce îi sărută mâna mamei sale și pleacă înapoi la Selena, o prinde de cot și o trage după el în mașină. Selena era puțin speriată de atitudinea lui, dar nu spune niciun cuvânt.

- Ești fericită? Spune-mi!

- Cea mai fericită! Totul merge cum am plănuit. De ce să nu fiu fericită?

- Dacă o să se afle că eu am făcut asta, îți jur că o să te omor! Atunci Cezar o prinde strâns de păr pe Selena. Ai înțeles, cumnată?

- Dă-mi drumul! Mă doare!

- Îți dau drumul, dar nu uita, n-ar fi bine pentru tine să se afle că este vina mea.

- Stai liniștit, nu o să afle nimeni. Pornește odată mașina și hai acasă! Nu mai suport locul ăsta!

- O să ajungi aici și tu, și eu pentru ce am făcut, stai liniștită! Dacă faci rău, o să primești rău.

- Ha ha ha! Selena râde cu poftă. Eu? Nu, niciodată! O să vezi... Iarba rea piere ultima. Pornește odată mașina și hai să mergem acasă. Sunt obosită.