Esti tu, esti aici...simt cum ma indragostesc de tine.
Totul a inceput cu un salut. Il stiam doar ca pentru prima data atentia mea era indreptata spre el.
Atatea lucruri in comun, atatea zambete si doi oameni, unul in fata celuilalt privindu-se apasat.
Zgomotul autobuzului ma readuce la realitate. Parul lui lung se loveste usor de scaunul din fata mea. De ce ma gandesc la asta?
Desi sunt inconjurata de fete cunoscute, ochii mei sunt atintiti asupra lui.
Vocea lui groasa imi rasuna in interior...
M-a intrebat ceva? Ce? Ah nu, nu am fost atenta.
Dau din umeri si-i arunc un zambet scurt. Crede ca nu-mi pasa, sau poate nu? Nu stiu...Nu stiu la ce se gandeste. Of! De ce nu stiu la ce se gandeste? Ce se intampla cu mine?
Nu-mi pasa, sunt prea obosita ca sa-mi pese. Imi indrept gandurile in alta parte si reusesc sa uit pentru o clipa ca exist.
"Am ajuns" Sibiu, nu se schimba, dar mereu sunt lucruri de descoperit.
Incerc sa nu ma gandesc la cei din jur. Sunt prea fericiti pentru mine, prea multe zambete la un loc.
Dar el? Unde e? Vreau sa-l vad. Nu, de ce?
"Esti bine?" Privirea mea e indreptata spre silueta subtire, aparent ingrijorata.
-"Da, eu...doar...ma gandeam"
-"ok!"
O ador cand imi zambeste asa.
Deschid usa...celelalte fete sunt deja aici. Incerc sa par fericita, incerc sa le imit zambetele. Cat de vesele sunt! Eu nu sunt asa. De ce? De ce nu sunt si eu asa? De ce pe mine ma doare chiar si aerul pe care il respir. Cel putin par fericita...macar atat.
Speram ca o tabara cu prietenii sa ma faca sa uit, dar nu, nu reusesc sa scap de Ea...prezenta ei ma doare din ce in ce mai mult.
E noapte, e tarziu. Cred ca ceilalti au adormit deja. Imi e frig, de fapt e destul de cald, dar imi e frig in interior.
Ziua trecuta a fost destul de placuta, am cunoscut oameni noi si am ras, am ras mai mult ca de obicei. Si el...am vorbit cu el, pare asa indiferent, dar e fericit. Oare ii pasa de mine?
E din nou dimineata, aceeasi dimineata care ma scoate mereu din lumea mea.
Se aud rasete.
"Buna dimineata, soare!"
Ziua asta deja ma plictiseste. Ii caut privirea. Opreste-te! Vreau doar sa inteleg ce se intampla cu mine, doar atat. Am vorbit din nou cu el, mi-a zambit, mi-a povestit despre prietena lui...Eu? Eu m-am simtit confuza. Nu inteleg de ce imi pasa!
Muzica asta imi zgarie mintea. Versuri seci pe un ritm care iti cere sa dansezi. Si totusi, nu exprima nimic.
El imi vorbeste. Chiar vrea sa ma cunoasca?
Ma simt ametita...
Imi e rau, durerea s-a raspandit in tot corpul...se intensifica. Simt ingrijorarea celor din jur. "Sunt bine, chiar sunt bine" Nu, nu sunt bine.
Imi bag din nou capul in perna.
Simt o atingere fierbinte. Imi ridic privirea pentru o clipa si-i observ chipul palid. E el, e aici...ma imbratiseaza strans.
Starea asta ma sperie. Simt cum vibrez langa el.
Privirea lui imi atinge universul. "Andrei!" Prima data cand ii pronunt numele. Vocea lui ma readuce la realitate.
-"Vrei sa ramai singura?"
Nu, nu vreau.
-"Da..."
Nu, te rog...ramai!
De ce vreau sa ramana? De ce? Nu, nu vreau.
Ba da, vrei!
"Te simti mai bine?"
-"Da..."
-"Sigur?"
-"Sunt bine"
Aceasi muzica deranjanta, aceleasi versuri fara versuri.
-"Vrei sa mergi afara?"
-"Da...cred"
Chiar voiam, de fapt voiam doar sa-l urmez. De ce? Nu stiu.
"Esti bine?"
Nu, nu sunt bine...chiar nu sunt bine.
-"Stii...nu-mi place intrebarea asta."
Fumeaza...privirea lui se pierde in gol, insa revine brusc in ochii mei.
"Hai sa ne uitam la stele!"
Cobor usor scarile stramte lasandu-l sa ma ajute. Intunericul imi mangaie pasii marunti. Sper sa nu cad...un ras dramatic imi inunda mintea.
O, voi stele, miscati-va odata de pe tabloul meu!
Simt cum somnul imi fura gangurile. Cad usor pe trupul lui fierbinte. Ii simt parul cum se prabuseste pe chipul meu, ii simt respiratia pe gatul meu rece...Oare el imi simte vibratia? Simte cum tremur in bratele lui, crede ca mi-e frig. Ii aud soaptele.
"Mergem inauntru?"
-"De ce?"
"Ti-e frig...si ai adormit aici."
-"Bine."
Urc din nou aceleasi trepte stramte.
Camera e goala. Aud pasi in spatele meu. El...simt cum mainile lui intra in contact cu umerii mei goi. Il privesc pentru o clipa.
"Vrei sa dorm cu tine?"
Poti sa-mi simti tacerea?
Trupul meu isi exprima singur dorinta...
Pasii lui pasesc sec pe podeaua rece hranindu-mi fiorii.
Simt o mana calda mangaindu-mi parul. Simt cum suflul lui imi aluneca pe obraji. Ne simt respiratiile sincronizandu-se...ii simt bataile inimii in palma mea. Simt din nou.
Alarma. Ce? Nu, vreau sa dorm. Joaca-te cu parul meu, strange-ma in brate...inca iti simt buzele imprimate pe fruntea mea. De ce? Nu esti al meu. De ce faci asta?
"Trezeste-te!"
"Nu vreau"
Ii simt degetele jucandu-se cu ale mele.
Dupa doua ore...
Autobuz, peisaje, somn, oameni, eu sprijinita usor pe un scaun. Fetita de langa mine doarme, de fapt aproape totul doarme.
El? Nu, nu doarme. Se uita la mine din cand in cand.
Pasii lui se apropie brusc.
"Pot sa stau langa ea?"
Fetita se ridica usor.
Privirea lui ma urmareste cateva clipe.
"Trebuie sa vorbim!"
O nu, nu trebuie, eu nu vreau sa vorbim...
Simt cum linistea asta urla in mine si imi calca in picioare toate gandurile...
