Am ajuns acasa.
Ganduri crude imi inunda creierul. Tacerea e a mea, e doar a mea, dar ochii nu pot minti.
Inca ma gandesc la el. Acel el care mi-a atins universul cu o simpla privire, acel el langa care am reusit sa adorm dupa atata timp. Acel el care mi-a spus ca ma place, dar nu suficient. Inca ma gandesc la bataile inimii lui, inca ma gandesc la urmele sarutului de pe fruntea mea...
Trei saptamani si vocea lui inca rasuna printre gandurile mele.
Activitati, revedere, zambete, imbratisari...el. Speram sa ne privim, speram sa dureze mai mult.
Timpul trece, insa tu nu, tu ramai in mintea mea.
Azi e prima zi de scoala, prima zi dupa un an de chin. Atatea fete noi si totusi atatea fete cunoscute. Imi era dor...insa nimic nu e asa cum ma asteptam.
Incerc sa scap din aglomeratie...
Imi intorc privirea pentru un moment si-l observ in fata liceului. Doar o clipa...nu stiu cum sa reactionez.
Mana lui atinge alta mana, degetele lui se unesc cu ale ei.
"Sunt bine, chiar sunt bine."
Noi colegi, noi profesori...oameni noi. Oameni care au reusit pentru un moment sa ma sperie.
