superhero #wattys2016

01

Troian

La naiba cu asta! De ce trebuie să apară mereu ceva care să-mi strice ziua? Era o zi frumoasă până să înceapă ploaia. Şi ce durează atât până vine autobuzul? Mă uitam în jur după mijlocul de transport care ar fi trebuit să mă ducă acasă de la şcoală, dar nici urmă de el, iar ploaia nu mă ajuta deloc. Bineînţeles că-mi place ploaia, oricui îi place, dar nu când trebuie să aştept nenorocitul de autobuz şi când sunt fără umbrelă. Am mormăit câteva înjurături şi m-am întors pentru a mă aşeza pe banca din staţie. Tremuram de frig, şi faptul că eram în tricou şi fustă nu mă ajuta. Trebuia să o ascult pe mama azi dimineaţă când mi-a spus că e posibil să plouă. Peste sunetul stropilor de ploaie lovindu-se de asfalt, am auzit sunetul unui motor de maşină.

" -În sfârşit! " am spus şi m-am ridicat indreptandu-ma către stradă, crezând că este autobuzul. Însă m-am convins ca nu e când maşina idiotului care conducea a trecut peste o băltoacă şi m-a stropit din cap până în picioare cu apă. Am rămas nemişcată, inchizand ochii la contactul cu apa şi mi-am încordat maxilarul. Am auzit maşina oprindu-se şi portieră deschizandu-se din ea ieşind probabil şoferul.
" -Oh doamne, îmi pare rău. Eşti bine? " îl aud vorbind şi-mi deschid ochii uitandu-ma la el cu o privire încruntată. Observ că se abţine să nu râdă la vederea hainelor mele, dar în acelaşi timp îşi plimbă ochii pe corpul meu analizandu-l.
" -Ţi se pare că sunt bine? " mă răstesc la el. " Tu ai fi bine dacă cineva te-ar uda din cap până în picioare şi după ar veni la tine şi te-ar analiza din cap până în picioare ca un pervers? " deja eram enervată şi ţipam gesticuland în timp ce rosteam cuvintele, lucru normal pentru mine când mă enervam.
" -Singura chestie care ne diferă e că la mine nu ar avea ce să admire. " ochii i se opresc pentru cateva secunde pe sânii mei apoi se uită la mine pe faţă aparandu-i un zâmbet pervers. Pentru un moment mă gândesc să-i trag o palmă dar îmi şterg repede gândul din minte.
" -Ai face bine să nu te mai uiţi aşa sau o să rămâi fără ochi. " mormăi cuvintele şi trec pe lângă el arajandu-mi geanta mai bine pe umăr şi merg cu paşi grăbiţi spre casă.
" -Stai! " il aud strigând dar aleg să-l ignor şi-mi continui drumul în timp ce stau cu capul în pământ uitandu-ma la paşi. " Mai nou eşti surdă? " aud paşii lui făcând zgomot din cauză că aleargă şi mă prinde de braţ. Mă întorc cu faţa la el şi sunt nevoită să mi ridic puţin privirea din cauza înălţimii pentru a mă uita la el. Prima oară văd ochii verzi amestecati foarte puţin cu gri. Nu am mai văzut o culoarea asta la nimeni. Pupilele îi erau dilatate şi se uita în ochii mei foarte intens făcând situaţia foarte jenantă.
" -Scuze pentru mai devreme. Obişnuiesc să fiu un dobitoc câteodată. " rosteşte înainte să spun ceva. Pufnesc şi-mi dau ochii peste cap. Da, câteodată. Şi azi s-a nimerit ziua în care e dobitoc.
" -Credeam că asta e atitudinea ta zilnică. " îmi las capul într-o parte dorindu-mi să-l provoc puţin. Ştiu că ar trebui să fiu speriată deoarece vorbeam cu un străin dar nu mă simţeam deloc asa. Mă uit la el increzatoare când văd că nu mai scot nici un cuvânt iar pe buze îmi apare un zâmbet mândru.
" -Am vrut să te duc până acasă cu maşina, dar dacă mă gândesc mai bine, te las să mergi pe jos. " îl privesc uimită cum se întoarce cu spatele şi se îndepărtează de mine mergând spre Mercedesul lui negru. Îmi cântăresc în minte şansele de a fi un pervers care vrea să mă rapeasca şi să mă violeze, dar decid să nu mă gândesc la asta. Nu vreau să merg prin ploaie şi să răcesc, dar nici nu vreau să urc în maşina cu un dobitoc ca el. Dar afară e frig, iar ploaia nu arată semne de oprire prea curând. Oftez învinsă şi mormăi ceva.
" -Stai! " strig după el mergând cu paşi repezi spre el. Îl văd cum se întoarce cu faţa la mine stând cu mâinile în buzunar. Cămaşa lui în carouri albe şi roşii, prea largă pentru corpul lui, îi era udă, la fel ca şi jeansii negrii cu două taieturi mari la fiecare genunchi. Cele mai protejate erau picioarele, fiind încălţat cu o pereche de bocanci negrii. Se pare că îi place negrul. Strâmb din nas când ajung în dreptul lui. Îmi ridic privirea pentru a mă uit mai bine la el. "Mă urc în maşină dacă promiti să nu pui mâna pe mine."
Îl privesc în timp ce pe faţa lui se afişează o expresie amuzată. Îmi ridic sprancenele aşteptând un răspuns din partea sa. Îşi da ochii peste cap şi mormăie.
" -Da, bine, promit să nu pun mâna pe tine. Acum poţi să urci în maşină? Mor de frig şi presimt că o să mă trezesc mâine dimineaţă cu o răceală. " mă uit la el în timp ce vorbeşte şi îi observ picaturile de apă cazandu-i din păr. Atunci realizez că părul lui avea o culoare roşie foarte intensă, scotandu-i ochii verzi în evidenţă. Cu siguranţă era vopsit, rădăcinile şatene i se vedeau la sfârşitul firelor de păr. A plecat din faţa mea şi a ocolit maşina pentru a se urca la volan.