superhero #wattys2016

05

Parchez masina în curtea liceului și mă uit la clădire. Nu era foarte mare, avea doar 2 etaje, pereții exteriori fiind construiți cu cărămidă, dându-i un aer vintage. La parter cat și la etaj erau dulapurile elevilor. Ceea ce-mi la acest liceu era faptul ca ne puteam personaliza dulapurile. Le puteam vopsi, puteam lipi orice voiam pe ele. Era foarte distractiv.
Cobor din mașina apoi apăs pe butonul cheilor, autovehiculul făcând zgomotul enervant anuntandu-ma ca ușile au fost încuiate. Mă uit în jur la elevii obosiți și plictisiți mergând către intrarea în liceu și strâmb din nas. Îmi strâng mâinile în jurul meu datorita vântului care bătea.
Îmi văd grupul de prieten și zambesc. Hotărăsc sa merg spre ei așa ca încep sa merg către ei, zambindu-le când mă observa.
"-Neata copii." Le spun și îi iau în brate. Îmi plăcea sa îmbrățișez lumea, mai ales pe prieteni, mă făcea sa mă simt bine și mă înviora.
"-Hei Troian." Îmi zambeste Lycia. Parul ei blond era azi puțin ondulat, facand-o sa arate ca o fetiță inocenta, ceea ce nu era. Blugii negrii cu talie înaltă și cu tăieturi în genunchi îi scoteau picioarele și fundul bine făcute în evidenta, făcând băieții care treceau pe lângă ea sa se holbeze la formele ei.
Intram toți 5 in liceu și mă uit în jur. Deja voiam sa merg acasă, dar spre nefericirea mea trebuia sa stau 7 ore aici pentru ca aveam de dat 3 teste azi, și nu voiam sa le pierd. Înaintez către dulapul meu stand cu mainile in buzunarele gecii de piele neagra de pe mine. Dulapul meu avea desenat pe el niște flori, și câteva chestii pe care nu le puteam numi. Nu era cine știe ce, dar mie îmi plăcea și mă mândream cu el. Bag codul și deschid ușa apoi îmi bag geanta în dulap și îmi scot cărțile și caietele necesare pentru ora. Închid dulapul și mă uit în jur mergând către clasa. Fredonez ușor o melodie auzită la radio în drum spre liceu. Deschid ușa de la clasa intrând în încăpere.
"-Troian?" Îmi aud numele rostit de o voce de băiat și mă opresc din acțiunile pe care le făceam. Nu știam ca mai era cineva în clasa, de obicei ajung prima, și mai mult decât atât nu știam ca e cineva care mă cunoaște. Mă întorc ușor și mă uit către persoana care mi-a strigat numele și rămân nemișcată uitându-ma la el.

Îmi pare rău dar nu am inspirație. :( vreau sa scriu,chiar vreau dar pur și simplu nu știu ce sa scriu, și îmi pare rău. Plus in perioada asta sunt și tezele și iac. Anyway, mulțumesc celor care îmi citesc cartea și sper sa fac un update cât mai curând.