Prima oară ne-am dus cu toți în club. Eu , Brianna și Christine ne-am dus pe ringul de dans fiecare cu partenerul ei. Surprinzător este că Justin era al lui Christ.
Eu eram față în față cu ea și încercam să ne impresionam parteneri cu mișcări din ce în ce mai lascive. Andrew mă ținea de mijloc și se mișcă in acelasi ritm cu mine la fel cum făcea și Justin și Christ. Dar ochii mei nu erau atintiti în podea , la mâinile lui Andrew sau chiar la Christin și în ochii căprui a lui Justin. Ne priveam incontinu. Acesta își mai umezea buzele din când în când cu limbă făcându-mi inimă să bată.
"Ai băut cam mult!" zice o parte din creierul meu. " Nu exagera! Ai băut doar un shot de vodka." zice și cealalta parte.
Dar atunci de ce mă uit așa la Justin? Mă întorc brusc cu față la Andrew și ii zic că am nevoie la baie și plec fugind fără să mai aștept un răspuns. Am intrat înauntru și m-am uitat în oglindă. Ochii mei sclipeau mai rău decât când sunt drogata ( nu s-a întâmplat niciodată , dar am văzut-o pe Christ). După ce m-am mai calmat. M-am dus la masă rezervată nouă. La masă era doar Hope care citea ceva.
- Ce faci? - întreb eu vrând să fac o conversație fără să conțină țipete
- Citesc.
- ce citești?
- o carte.
- despre ce e?
- Foști prieteni mincinosi.
- Când o să înțelegi că nu mint? - zic eu calmă jucându-mă cu un șervețel
- știi ceva? Nu am chef de ceartă așa că dacă vrei poți plecă. -zici dand încă o pagină la carte
M-am ridicat și am ieșit din club. Străzile erau pustii dar în fundal se mai auzea muzică din club.
- De ce o minți? - zice o voce ragusita
Mă întorc brusc și dau de ochii căprui a lui Justin
- Nu o mint.
- Dar zici că nu o cunoști.
Mi-am mușcat buza și am început să respir greu. Oare trebuia să-i zic?
"E un străin. Nici nu-l cunoști. Și pe deasupra e și golan. Nu trebuie să ai încredere în el". Zici partea realistă din creierul meu dar partea visătoare zice altceva: " Poți avea încredere în el. Ai văzut compasiune și bunătate în ochii lui. Poate te ajută să-ți amintești ceva. Poate îl cunoști mai de mult.". Mi-am mușcat buza încă o data și am zis să dau drumul adevărului.
- Acum 3 ani. La începutul clasei a IX -a am avut o ceartă cu Christine. Am jicnit-o și mi-a dat o palmă. Am căzut și m-am lovit grav la cap. Andrew m-a ajutat și m-a dus la spital. Am aflat că am semi-amnezie. Nu-mi aduc aminte anumite lucruri sau persoane. Eu nu-mi mai aminteam orice legat de Hope. Știu doar ce mi-a povestit Andrew. Așa că am decis să fac o schimbare , am crezut că o ajut. Dar am dat cu bată-n baltă. Pe parcurs mi-au apărut diferite imagini cum învățam la ea dar nimic mai mult. Doctorul mi-a zis că-mi voi aminti când o să fiu pregătită.
- De ce nu ai vorbit cu ea.
- Am crezut că o ajut.
- De mine îți aduci aminte? - întreabă după ceva timp
- Nu. Apropo de ce stai pe lângă ea? Ești rudă cu ea? Ești iubitul ei?
- Sunt fratele ei vitreg. Ne jucăm o grămadă când eram mai mici dar acum 2 ani am placat la mamă mea naturală dar nu mi-a plăcut cum se comportă cu mine așa că m-am întors.
YOU ARE READING
Nota zero la purtare
Teen FictionCatherine Morgan e o fata simpla care nu isi stie locul in aceasta lume. Nu stie cine ii sunt prietenii si nici dușmanii. Ea vrea doar să termine liceul si să plece mai repede. Dar cand apare un nou personaj in viața ei, un personaj de care ea a uit...