In timp ce domnul James facea prezenta Laurel recunoscu vreo cateva nume din primele ore avute in dimineata aceea, insa avea as treaca mult timp pana sa reuseasca sa asocieze macar jumatate dintre ele cu fetele care o inconjurau. Se simntea pierduta in mijlocul marii de copii necunoscuti.
Mama ei o asigurase can fiecare boboc avea sa Se simnta La fel- La urma urmei, era prima zi de liceu so pentru ei - insa nimeni altcineva nu mai parea pierdut sau speriat. Poate ca , dupa ani de zile de mers La o scoala de stat , te obisnuiai sa te simti pierdut si speriat.
Se facu liniste in clasa, iar Laurel cobori cu piceoarele pe pamant cand profesorul ii repeta numele.
- Present, spuse ea repede.
Se auzi chicoteli inabusite in clasa ,.iar Laurel se lasa as alunece Putin in banca sa, asteptand can profesorul sa continue sa strige catalogul .
- Laurel Sewell? Intreaba domnul James esti fiica lui Jacob
Sewell?
- Nu pe tatal meu il cheama Mark. De-abia ne-am mutat aici.
Se foi in timp ce domnul James o studie pe deasupra ochelarilor, apoi,intr-un final aceasta trecu La urmatorul nume.
Laurel rasufla usurata si scoase caietul incercand sa atraga cat mai Putin atentia asupra ei.
Incearca sa Se concentreze in timp ce profesorul explica materia pentru semestrul acela, insa era distrasa de ceilalti elevi. Ii prices ci atentie, straduinduse sa retina caracteristici care sa-i deosebeasca. Se tot uita fare sale vrea in dreptul baiatului care-i zambise Mai devreme si Fu nevoita sa-si inabuse in zambet large atunci cand observa ca si El trage cu ochiul La ea.
Cans domul James le dadu liber in pauza de pranz, laurel isi baga recunoscatoare cartea in geanta.
- Salut.
Ridica privirea. Era baiatul care tot o privise . Primul lucru care ii atrase atentia La El a fost ochii. Erau de in albastru deschis care contrasta cu nuanta maslinie a tenului sau. Culoarea parea neobisnuita dar nu in sensul rau al cuvantului. Oarecum exotic. Parul lui de in saten-deschis , usor undulat si destul de lung ii aluneca pe frunte intr-o curba delicata.
- Tu esti Laurel correct?
Dedesubtul ochilor lui regaseai un zambet cald , dat relaxat, care dezvaluia niste dinti foarte drepti.
Probabil a purtat aparat dentar ,gandi Laurel in time ce isi trecu limba peste propii ei dintii, destul de drept si ei. Din fericire pentru ea ii avea Asa de La natura.
-.Mda. Vocea use opri in gat so tusi, simtindu-se ca o idioata.
- Eu sunt David. David Lawson. Voiam...voiam sa te salut. Si ce sa zic, bine ai venit in Crescent City!
Laurel schita in usor zambet fortat .
- Mersi, spuse ea
- Vrei sa stai cu mine si cu mine si prietenii meii la pranz?
Parea dragut insa ea Se saturase sa stea inauntru.
-Simcer, ma gandeam sa-mi caut un loc afara. Facu o pauza. Mersi oricum.
-.Suna bine afara. Vrei sa vin cu tine?
- Pe bune?
- Sigur. Am pachetul de pranz in rucsac , deci aunt pregatit. Si in plus, spuse el ridicandu-si rucsacul , n-ar trebui sa stai singura in prima ta zi.
-------------------------
Cum vi Se pare pans acum?
P.s - scuza ti greselile.
In poza este David.
