Pe la inceputul anului , trecuse cu masina pe aici si vazuse anuntul cu "De vanzare" pe o librarie cate urma sa fie inchisa. Laurel isi aminti ca-i auzise pe parintii ei discutand saptamani intregi despre cum sa faca sa cumpere librarie-un vis comun al lor ibca de cand se casatorisera- insa nu le ieseau niciodata socotelile.
Apoi , pe la sfarsitul lui aprilie , un tip pe nume Jeremiah Barnes l-a abordat pe tatal lui Laurel in Eureka , unde lucra el , spunand ca este interesat de proprietatea din Orick. Tatal ei venise acasa practic sarind in sus de bucurie. Restul lucrurilor s-au derulat cu asa repejiciune , incat Laurel abia daca-si aminti ce sa intamplat mai intai. Parintii ei au petrecut cateva zile la banca din Briikings si, la inceputul lui mai , libraria erau a lor si se mutau si se mutau din casuta lor din Orick intr-o casa si mai mica din Crescent City.
Dar lunile au trecut si lucrurile inca nu se finalizasera cu domnul Barnes. Pana la corectizarea lor , stateau prost cu banii , tatal ei lucra peste program la librarie , iar Laurel era obligata sa mearga la liceu.
Mama ei ii acoperi mana cu palma ei blanda si incurajatoare.
- Laurel inafara de costuri , vei avea nevoie sa inveti sa te descurci cu lucrui noi. Iti va prinde bine. La anul , poti sa faci ore suplimentare si sa intri intr-o echipa sau intr-un club. Toate astea dau foarte bine pe cererea de intrare la facultate.
- Stiu. Dar...
- Eu sunt mama ta , spuse ea cu un ranjet care-i inmuie tonul ferm. Si eu spun sa mergi la scoala.
Laurel pufini a indignare si incepu sa se joace cu degetul de-a lungul chitului dintre placile blatului de bucatarie .
Ceasul ticaia zgomotos , in timp ce mama ei baga tavile la cuptor si seta conometrul.
- Mama , mai avem compot de piersici facut de tine? Mi-e foame.
Mama ei se holba la Laurel.
- Ti-e foame?
Laurel desena cu degetul vartejuri pe condensul de pe cutia de suc , evitand privirea mamei.
- Mi sa facut foame azi , dupa-amiaza. La ultimile ore.
Mama ei incearca sa nu faca mare caz din asta , insa amandoua stiau ca era un lucru iesit din comun . Lui Laurel i se facea foame rareori.Parintii ei o batusera la cap ani intregi cu privire la obiceiurile ei alimentare. Manca la fiecare masa ca sa le faca voia , insa nu era ceva ce simtea ca avea nevoie si , cu atat mai putin , sa-i placa.
Aceasta era motivul pentru care mama ei fusese , intr-un sfarsit , de acord sa tina in permanenta frigiderul aprovozionat cu Sprite. Critica aspru efectele negative , inca nedovedite , ale acidului carbonic ; insa nu avea cum sa nege faptul ca fiecare cutie avea 140 de calori. Lucru care inseamna cu 140 de calorii mai mult decat apa. Cel putin , in felul acesta , stia ca Laurel simila mai multe calorii in organism , chiar daca erau "goale".
Mama ei se grabi spre camara sa ia o sticla de compot de piersico , temandu-se probabil ca Laurel ar putea sa se razgandeasca. Ghiorailile neobisnuite din stomacul lui Laurel incepusera in timpul orei de spaniola cu douazeci de minute inainte sa se sune de iesire. Mai palisera putin in drim spre casa , insa nu disparusera.
- Poftim , spuse mama ei punand un bol in fata lui Laurel. Apoi se intoarse , lasandu-i un minimum de intimitate. Laurrl se uita la vas. Mama ei mersera la sigur - o jumatate de piersica si cam o jumatate de piersica si o jumatate de ceasca de suc.
Mamanca fructul cu inghitituri mici , uitandu-se la spatele mamei ei asteptand sa traga cu ochiul. Dar mama ei se tinu cu vasele si nu se uita nici macar odata. Cu toate astea , Laurel simti ca si cum pierduse o batalie imagiara , asa ca , atunci cand termina , isi trase rucsacul de pe masa si iesi pe varfuri din bucatarie , inainte ca mama ei sa apuce sa se intoarca.
