Atracție Necondiționată / Vol. I

Capitolul 3

Chase la media

Bătăi puternice în ușă o făcură să se ridice brusc din pat. Tălpile i se loviră de parchet într-un zgomot destul de puternic. Ochii îi erau pe jumătate închiși și Lise habar nu avea unde naiba se afla. Dură în jur de un minut până să se trezească la realitate și să își mărească ochii văzând lumina zilei de pe fereastră. Era pe sfert amețită, pe sfert lucidă și pe jumătate adormită.

Alte bocănituri în ușă se auzeau până în camera ei, dar era clar că s-ar fi auzit, căci ușa camerei îi era deschisă. Fugi până în dresing de unde își luă capotul din mătase bleu. Era îmbrăcată în boxeri și un maiou, precum seara trecută, înainte de coșmar, iar dacă se afla unul dintre băieți, Jason sau Mark, căci de Louis nu avea probleme că s-ar putea holba la ea, nu dorea să fie privită de parcă ochii bărbaților ar dezbrăca-o. Cu Jason nu era prea stânjenită, știa că ar fi făcut acea acțiune numai pentru a o face să se rușineze, însă cu Mark era altă problemă.

Alte pocnituri în ușa de lemn își făcură apariția.

- Imediat.

Strigă Anelise când deschise ușa. În prag era Christina încărcată cu... habar nu avea cu câte plase îi erau încărcate mâinile. Știa doar că erau multe.

- Cât îți ia să te ridici din pat? Sunt aici de zece minute.

- Nu mai exagera. Unii chiar au somnul profund.

- Iar pe mine mă doare undeva de somnul tău. E doisprezece după amiaza deja, iar noi trebuie să fim gata până la opt.

Anelise își trecu mâna prin părul dezordonat încercând să îl mai îmblânzească. Însă asta fusese degeaba.

- Avem destul timp la dispoziție. Opt ore sunt destule, mă gândesc.

Christina nu îi răspunse la întrebare și merse în camera prietenei sale. Lumina bătea în patul nefăcut în timp ce un miros de vanilie se întindea în întreaga încăpere.

Fata cu ochi căprui și păr castaniu se îndreptă spre dresing în timp ce Lise ajunse la baie începând să se spele pe dinți.

- De când nu ți-ai mai reînnoit garderoba?

Întrebă Christina. Anelise nu putea vorbi din vina pastei de dinți ce îi inunda gura. În schimb, reuși doar să îngâne ceva de nedescifrat.

- Tu auzi măcar ce îți spun? Ai niște rochii demne de anii nouăzeci.

- Asta nu înseamnă că vreau să le schimb. Îmi plac astea și fac parte din amintiri foarte frumoase. În plus, nu sunt haine din nouăzeci, sunt haine de lucru, frumoase și elegante.

Se auzi și Anelise când ieși din baie încă îmbrăcată în pijamale. Avea neapărat nevoie de un duș. Seara trecută făcuse o baie binemeritată, exact cum își propusese de ceva timp. Stătuse în cada cu spumă și ascultă operă în timp ce sorbea tacticoasă dintr-un pahar cu vin roșu demisec.

- Ce femeie întreagă la cap și cu bani câți ai tu are atât de puține haine?

- Păi, atunci nu sunt întreagă la cap. Sunt nebună.

- Nebună de legat. îi țipă Christina.

- Știi? Nu trebuie să țipi. Sunt chiar în spatele tău.

O anunță femeia, iar Christina tresări întorcându-se spre prietena ei.

- Uite. Cred că am găsit ceva care nu este nici demodat, și e chiar pe gustul meu.

Lise o împinsese puțin pe confidenta sa și luă dintr-un cuier o rochie din dantelă roșie, ce la prima vedere părea destul de lungă. Dar ea o mai probase, iar lungimea nu era precum se vedea la prima vedere. Chiar îi ajungea cu o palmă mai sus de genunchi, iar asta, cu toate că nu era precum rochiile altor femei mai îndrăznețe, îi venea ca turnată.