Atracție Necondiționată / Vol. I

Capitolul 5

Mark la media

Intră în apartament cu pantofii într-o mână. Picioarele îi erau umflate și tălpile încinse. Părea că parchetul se topește sub înfierbântarea pielii sale. Oftă obosită și-și trecu palma peste față. Apoi își frecă ochii cu degetele mâinii drepte. Nu-și mai putea ține pleoapele deschise iar spatele îi era gârbovit de oboseală.

Își aruncă pantofii pe parchetul din sufragerie, după care se aruncă frântă pe canapea. Dar oricât de obosiți i-ar fi fost ochii, nu ar fi putut renunța vreodată la tradiția ce consta în privirea nopții prin peretele de sticlă. Tot ce făcea era să privească printre pleoapele mijite spre valul de negură al orașului încadrat de milioane de luminițe colorate.

Se întinse încet pe canapea căutând o poziție cât mai comodă. Căscă prelung ducându-și mâna la gură într-un gest involuntar de bună creștere, după care mormăi cuvinte înfundate, odată cu închiderea pleoapelor. Nu se mai putea abține, căci oboseala îi era mult prea mare. Și știind că ziua următoare trebuia să meargă la lucru, numai acest gând o extenua până la refuz.

Așa că adormi pe canapeaua dintr-un material puțin aspru și crem, fâțâindu-se uneori în somn pentru a scăpa de durerile amorțirii.

*

Era destul de îngrijorat, căci la aproape jumătate de oră după ce l-a părăsit în timpul dansului, o văzu intrând în club de pe culoarul angajaților. Iar acea jumătate de oră îl îmbătrânise cu zece ani de zile. Inima îi stătu în gât când a crezut că a pierdut-o din nou, apoi i s-a așezat din nou în piept chinuitor de dificil.

În clipa în care gândul de a o întreba dacă este bine îi suspină în minte, femeia se îndreptă spre un tânăr ce mai mult ca sigur era un angajat al acelui club și-și luă plicul, după care părăsi clădirea ca și cum nici măcar nu ar fi existat vreo clipă în care cei doi să nu își fi vorbit. Ca și cum l-ar fi uitat pe el.

Când ieși afară pentru a da de urma ei, îi văzu piciorul drept și dezgolit cum intră într-un taxi. Apoi a dispărut, definitiv. Chase nu făcuse în acea clipă decât să privească spre norul de fum venit din țeava de eșapament a mașinii galbene, cu o privire pierdută și goală. Iar la sfârșit, după cum fusese de așteptat, intră înapoi în local.

Însă nu plecarea femeii fusese picătura care umpluse paharul, ci nesimțirea cu care fusese tratat de către cel mai bun prieten al său.

- Ce i-ai făcut? Mina serioasă și impenetrabilă îl făcea pe Jason de nerecunoscut. La fel ca și maxilarul încordat și buzele strâns lipite una de cealaltă.

- De ce crezi că aș fi putut să-i fac ceva?

Nici Chase nu dorea să se lase mai prejos, căci până la urmă era în joc și reputația lui. Orgoliul masculin la care lucrase atâția ani de zile. Nu putea să-și ofere inima pe tavă. Și nici nu ar fi făcut-o, dacă nu apărea ea. Pentru că oricât de mult n-ar fi căutat-o și oricâte încercări eșuate de a-i păta fotografia imprimată pe retină, tot nu putuse vreodată, în vecii vecilor, să îi murdărească chipul tulburat și trădător ce-i dovedea neîncrederea în sine însăși. Așa că nu conta câte femei serioase căuta, nu contau serile petrecute în camere de hotel cu femei ușoare. Tot ce conta era căutarea unui dependent notoriu spre sentimentul unei împliniri depline.

- Nu încerca ceva, Chase. Doar te avertizez.

- În legătură cu ce anume?

- Încetează! Atât îți mai spun. Și voi face asta pentru ultima dată. Pentru că data viitoare nu voi mai fi la fel de indulgent și voi uita de toată prietenia noastră.