Atracție Necondiționată / Vol. I

Capitolul 7

Chase se afla nerăbdător în parcare, sprijinit de mașină și așteptând-o. Își verifica ceasul la fiecare cinci secunde, pentru a fi sigur că ajunsese la timp. Problema era, însă, că nici măcar la ceas nu putea fi atent.

Oameni intrau și părăseau parcarea, așa că îi era destul de greu să fie atent la momentul când ea va ajunge.

Își mai aruncă o dată privirea spre ceas și când își ridică ochii o văzu pe ea, apropiindu-se de mașina lui cu un zâmbet timid pe față. Se apropie de Anelise înainte ca ea să fie capabilă să se apropie complet de mașină. O prinse ușor de talie și o salută, sărutând-o în același timp, pe ambii obraji.

- Mulțumesc că mi-ai acceptat invitația.

Dar Lise nu spuse nimic, doar își miji spre el privirea și își strânse buzele într-un mod comic.

- Să vedem de ce ești în stare, domnule White. Sper că sunteți pregătit să îmi faceți o zi interesantă.

- Mai mult decât pregătit, domnișoară Smith.

O ajută să intre în mașină, ținându-i ușa deschisă și întinzându-și mâna, apoi trecu de cealaltă parte și intră și el în vehicul. Privind-o, nu putea să nu observe cât de frumoasă era. Anelise Smith era cu adevărat o femeie atrăgătoare.

- S-a întâmplat ceva? întrebă când observă că este privită și că mașina nu pornește.

- Arăți extrem de bine astăzi.

Obrajii îi roșiră și îi mulțumi scurt, apoi își întoarse privirea în față.

Pentru moment, singurul lucru care îi lega era Jason. Așa că începură cu discuții ușoare pe drumul spre restaurant, cu întrebări legate de prietenul lor comun. Apoi despre firme. Aflaseră că firmele sale sunt aproape de rivalitate, în ochii presei, lucru ce îi amuza peste măsură. Apoi ajunseră la localul select, local în care Cahse a trebuit să tragă o grămadă de sfori pentru a obține o masă în această după masă, cât mai repede posibil.

Discuțiile continuară. Aflase cât de importantă era firma pentru Lise și câte ar sacrifica pentru acea insituție.

- E ca și copilul meu.

- Nu te-ai gândit niciodată la căsătorie?

Modul direct în care întrebase o surprinse pe Lise. Nu se aștepta la asta, cu siguranță. Așa că își mări ochii spre el și, pentru câteva secunde, se bâlbâi, neștiind ce ar putea spune.

- Nu... chiar. Adică, știi? își drese vocea și se încurajă mintal, spunându-și că nu e o fetiță mică, ci adult în toată firea. M-am gândit și la asta, doar că nu am reușit să întâlnesc pesoana.

O undă de regret străbătu ochii lui Chase.

- Cine știe? continuă el.

Lise zâmbi ușor și îl privi direct în ochi. Doamne, cât de cunoscută i se părea culoarea aceea.

- Exact, cine știe?

Ochii lui Chase sclipiră. Conversațiile curseră. Aflase ce știa deja; că Lise studiase în Londra ultimul an, primii ani făcându-i în Los Angeles. Ultima afirmație nu o știuse până în momentul de față, dar cu toate acestea pe care ea i le spunea, se apropia și mai mult de Lise.

Poate că devenise obsesie, poate că de fapt era doar dorința de a avea o femeie pe care nu putuse să o aibă până acum și pe care și-o dorise cu tot sufletul. Nu știa și nu se întreba. Nu știa cât de mult o iubește, nu știuse până în momentul în care dansase cu ea dacă o iubește cu adevărat.