Stapana Vampirilor( in curs de editare)

Capitolul 2

Norii, vantul batea cu putere din spate si ma facea sa inaintez.Cred ca era septembrie pentru ca frunzele copacilor cadeau ca niste picaturi de apa.Se formeaza un covor auriu in fata mea si ma opresc.Dintr-un oarecare motiv nu vroiam sa calc pe el.Imi inspira frica, era ceva ce nu puteam controla.Doua persoane ma prind de incheieturile mainilor si ma imping in fata, obligandu-ma sa inaintez.Ma luptam sa scap, dar fara folos.Ma duceau in fata unei oglinzi de apa si, cu cat inaintam, cu atat apa se preschimba in sange.Cu toate astea, imi puteam vedea reflexia.Numai ca, ochii mei erau rosii iar eu purtam o rochie alba.Am fost pe cale sa fiu azvarlita acolo daca nu ma trezeam.A fost o trezire brusca.M-am ridicat in fund, tipand.Respiram greu si broboade de sudoare cadeau de pe fata mea , disparand in plapuma.M-am dat jos din pat si am deschis repede usa.Holul era gol, nimeni nu mai era prin jur.

-Josh?Esti acolo?...Stiu ca am mers prea departe si-mi pare rau!!Promit ca o sa te ascult!!

Insa nimic.Nimeni nu era in jur.Asa ca fug inapoi in camera si iau paharul cu apa de pe noptiera pentru a bea.

-Poti sa mai repeti odata?

La auzul acestor cuvinte scap paharul cu apa si acesta se loveste de podea, spargandu-se.

-Ce faci aici?!

-Nu tu m-ai chemat?

-Ba da dar ... ...Tu nu stii sa bati la usa?

-Eu eram deja aici, insa ma dusesem la baie.

-...

Il priveam cu dispret.Nici nu-mi vine sa cred ca el este cel pe care, cu o zi in urma, il imbratisasem si vroiam sa fie mereu langa mine.Il imbratisasem si dupa...dupa...Ce s-o fi intamplat dupa?Si cum am ajuns sa port halatul asta?

-Gandesti prea mult pentru cineva care deabia s-a trezit dupa ce a lesinat.Ar trebui sa te mai odihnesti, stii?

-Stai.Deci...am lesinat?

-Tocmai am spus-o.

-Si dupa ce s-a intamplat?

-Te-am adus aici.

-Si apoi...?

-Ti-am schimbat hainele.

-Aaa...ok...si dupa?...stai...CE AI FACUT?!

-Emm...pot sa plec?

-Joooosh!!Esti un idiot!!

Insa vorbeam singura.Plecase.Nici nu a iesit pe usa.Pur si simplu, s-a evaporat.Ma intreb cum poate face toate astea.Si daca tot a spus ca sunt o printesa, nu inseamna ca pot face si eu lucrurile alea?Poate ca nu ar fi rau daca as sta pe-aici o vreme.Macar cat am timp sa aflu tot ce am nevoie.Toate gandurile si planurile mele sunt spulberate cand aud un ciocanit la usa.

-Da?

-Printesa Felicita, micul dejun este aproape gata.Menajera este aici pentru a va pregati hainele si baia.Va rog sa coborati in 30 de minute sau mancarea se va raci.

Era un domn ce avea in jur de 50 de ani.In spatele lui se afla o femeie ce parea sa aiba vreo 30 de ani ce intra in camera mea si scoate din dupal niste haine pe care le pune pe pat, apoi dispare pe usa care dadea spre baia camerei.Acel domn face o plecaciune in fata mea si si dispare brusc.Oare si el este un asa-zis "vampir"?

-Printesa, toate lucrurile sunt pregatite.Va rog sa ma chemati daca aveti nevoie de ceva.Numele meu este Becca.

-Numele meu este Felicita.Imi pare bine sa te cunosc.

Ii intind mana, dar ea refuza, plecandu-si capul in fata mea si disparand.Ma indrept spre baie.Deschid usor halatul de pe mine, acesta cazand pe jos in cateva secunde.Intru in cada si simt  miros de lavanda.Apa era calda si deasupra ei se aflau petale de trandafiri.Stau asa timp de 15 minute, apoi ies usor si imi infasor trupul cu un prosop.Dupa ce ma sterg bine, imbrac hainele pe care Becca le pusese pe scaun.Era o rochie alba...exact ca cea din vis.Poate ca e o coincideanta.Cine stie?Oricum, dupa ce termina sa ma aranjez, ies din camera si-l zaresc pe Gabriel ce ma astepta.