Stapana Vampirilor( in curs de editare)

Capitolul 4

Era liniste.Parca eram in transa.Si deodata...o multime de persoane ce aplauda.Oare de ce?Nu am facut nimic pentru care sa fiu aplaudata.Picioarele mi se inmoaie si ma las usor in jos spre pamant, sperand sa-l ating pentru a ma putea odihni.Nu facusem cine stie ce efort, dar ultima jumatate de ora fusese cea mai solicitanta parte a vietii mele.Imi inchid usor ochii pe masura ce ma las atrasa parca de podea cand, 2 brate puternice si protectoare ma prind si ma ajuta sa stau.Asta ma trezise la realitate pentru un momet, dar degeaba.Incepeam din nou sa cad pe ganduri, parca eram intr-un vis...Ma trezesc nedumerita.Ma ridic in capul oaselor si privesc in jur.Eram la mine in camera.Rasuflam usurata din moment ce imi puteam aminti ca fusesem numita o "mireasa sangerie".Insa nu vreau sa-mi stric ziua gandindu-ma la asta.Ma asez cu capul pe perna si incerc sa inchid ochii, insa...cum sa fac asta cand simteam respiratia cald a cuiva in ceafa mea?Incercand sa-mi dau seama cine este, ma intorc pentru a privi in spatele meu.Si ghici ce.Era Josh.Ma uitam parca la o fantoma.Nu-mi venea sa cred.Ce cauta el in camera mea?Si mai ales, in patul meu?!Fara sa ma gandesc prea mult, incep sa tip:

-Joooosh!!Iesi de aici!!!

Insa nimic.Dormea profund si nu aveam nicio sansa sa-l trezesc asa.L-am zgaltait pret de cateva minute, degeaba insa.Dintr-o anumita curiozitate, imi pun palma ce se presupunea ca e taiata, acum fiind vindecata, pe fruntea lui.Avea freba mare!Cred ca avea cel putin 39.5.Pe moment, atunci cand l-am atins, simt cum o durere ingrozitoare imi trece prin trup...parca ii puteam simti suferinta.Era de parca atunci el isi impartea durerea cu mine.A fost ciudat.Insa nu am prea bagat de seama asta...pentru ca in urmatoarea secunda eram deja jos din pat si rupeam o bluza alba din dulap in bucatete.Am alergat dupa la baie si am udat-o cu apa rece.Cand ma apropii de el, puteam sa jur ca spusese ceva, asa ca dupa ce ii asez acea carpa pe care am obtinut-o din bluza pe frunte, ma apropii mai mult de el.Si chiar aveam dreptate, chiar spusese ceva:"Felicita...".Ma chema pe mine.

-S..sunt chiar aici, Josh.Nu-ti face griji, vei fi bine.

Pentru ce a trebuit sa raspund?Nu puteam fi sigura de asta, chiar daca imi doream sa se faca bine cat mai repede.Doar trebuia sa-mi raspunda la cateva intrebari, nu?Nu am inteles deloc ce s-a intamplat in acea sala cand l-am intalnit pe batranul Herion.Asa ca meritam si eu cateva raspunsuri.Si cam asa a durat totul timp de o saptamana...Simteam cum explodez pe dinauntru, de parca eu eram cea bolnava, nu Josh...dintr-un oarecare motiv, imi doream sa se faca bine.Nu doar pentru a-mi raspunde la ce vroiam sa-l intreb, ci pentru ca asa simteam.

-De ce eu sunt cea care sufera?De ce nu ma pot controla?Il vreau aproape de mine, vreau sa ne certam din fleacuri, vreau sa-l imbratisez, il vreau, il vreau...aproape de mine...

Atunci inima imi batea nebuneste.Parca eram intr-un cuptor.Ma duc in fata oglinzii si-mi puteam vedea chipul rosu asemanator sangelui.

-Oare...m-am...indragostit?... ... Nu, nu...nu se poate.Nu se poate sa ma fi indragostit de el... ...Atunci, de ce simt toate astea?Of Doamne, Josh, trezeste-te odata!!

Si spunand asta, l-am strans tare in brate si o mare de lacrimi pe care o tinesem in mine pana acum cadea fara retinere.Si...s-a intamplat ceva.Era un fel de putere, ceva...ceva ce imi dadea forta.Eram inconjurata de luminite aurii ce se plimbau nestingherite in jurul meu.Inchid ochii si incerc sa ma opresc din plans, dar o mana calda imi atinge obrazul.Era Josh.Isi revenise, era bine.In loc sa ma calmez, incep sa plang si mai tare si, de data asta il strangeam cu adevarat in brate.Dar erau lacrimi de fericire acum, si, mai mult, de usurare.Mi se luase o piatra de pe inima. In conceptia mea, pana acum am crezut ca eu eram de vina pentru tot, asa ca, am incercat oarcum sa ma pedepsesc.In decursul saptamanii in care l-am ingrijit pe Josh, am mancat doar un mar pe zi si am baut doar un pahar cu apa.Asta era mica mea pedeapsa.Durerea mea nu se compara cu a lui...Dupa 5 minute de stat asa, Josh rupe tacerea: