Stapana Vampirilor( in curs de editare)

Capitolul 1

Somn... Ahh, dulce somn! Ce comfortabil e patul asta. Moale si parfumat, exact ca al unei printese... Nu m-as mai ridica d-aici. Ma rog, o s-o fac atunci cand o sa-mi fie foame. Insa, ceva lipseste. Adica... nu ca nu ma simt bine, dar patul meu nu era asa. Da, era comfortabil, dar era diferit oarecum. Asta pentru ca nu esti in patul tau, prostuto. Nici nu stii unde esti! Aaa, da! Acum totul are sens. Imi amintesc. Am fost luata si adusa aici in urma cu cateva luni. Cate erau? Cinci parca. Nu conteaza. Cert e ca nu mai sunt acasa, iar ce e cel mai rau, e ca am sentimentul ca nici nu o sa ma mai intorc. Deci, mai bine ma scol.

In sfarsit ai spus ceva inteligent de cand suntem aici!

Oh, ma scutesti?

Da, nu va speriati. Mereu duc lupte de genul in interiorul meu. Cam ciudat, nu? Insa vocea asta idioata meu ma bate la cap! Ok, chiar e timpul sa ma scol. Sus, Fel!

- Te-ai trezit?

-Poftim?

Statea acolo. Jost statea pe un fotoliu din imensa mea camera sorbind dintr-o cafea. Nici nu am observat fotoliul pana acum. Asta pentru ca ai cazut si nu ai apucat sa inspectezi camera, duh! A lasat jos ceasca pe care o tinea in mana si isi muta privirea spre mine. Pare putin obosit. Doar nu a ramas aici toata noaptea sa ma vegheze, nu? Neah... arogantul ala? Sa fim seriosi! Nu ar face asta pentru mine. Nici nu ma cunoaste!

- Deci te scoli sau nu? Am treaba, sa stii. Nu pot sta aici toata ziua.

Ok, asta a fost dur. Nu a vazut cat de rau m-am simtit ieri? Ma poate lua si el mai usor.Si oricum, cum il impiedica sculatul meu? Acum ma pot ridica si singura din pat.

- Daca nu-ti convine, iesi.

- Stai. Poftim...?

Si-a arcuit sprancenele in semn de intrebare. Nu a inteles? Simplu. Ma pot descurca si singura. Nu am nevoie de un baiat pentru a ma ridica din pat, ce Dumnezeu?

-Ai vreo problema, Bombonico...?

-Termina cu astea!De ce nu intelegeti?Vreau acasa, m-am saturat de farsa asta.E imposibil sa fi dormit din aprilie aici...Si..si in plus, ce e chestia asta cu printesa?Am nevoie de niste raspunsuri, si le vreau acum!!

-Te astept in bucatarie.Imbraca-te cu rochia rosie pusa pe pat si daca nu gasesti bucataria striga-ma, Bombonico, si voi veni, Ok?

-Si crezi ca te voi asculta?Nu pui niste bare de otel la fereastra mea pentru a nu sari?Poate unele si in fata usii...Nu te gandesti la faptul ca as putea fugi..?

-Nu.

Cred ca e mai ingust la minte decat credeam...

-Vorbeste pentru tine.De ce as crede faptul ca ai incerca sa scapi?In caz ca nu stii, te afli la etajul 4 al castelului si, in starea ta jalnica de acum, nu ai ajunge intreaga pe sol.Nu ai scapare, mititica Fel...

-Mi..ti..ti..ca?Arati de aceiasi varsta cu mine!

-Tu nu ai implinit inca 16, iar eu am deja 19.Sunt mai mare decat  tine...

Nesuferit...

-Te astept, nu uita...Daca vrei sa ma impresionezi, sa stii ca la oglinda ai tot ce-ti trebuie:de la machiaj pana la parfumuri si tot ceea ce are nevoie o  fata.Baia este pe acea usa.Te pup, Bombonel...

-Stai asa!Nu am ter...

Dar era prea tarziu.Iesise deja pe usa.Domne, ce enervanti pot fi unii...Si ce e toata chestia asta..?Ma dau jos din pat si ma indrept inspre acea rochie...era de un rosu aprins si jos, pe podea, se afla o pereche de sandale cu toc, foarte frumoase.Uauu..casa asta nu inceteaza sa ma uimeasca...Stai..ce tot spun?!?!Detest acest loc mai mult decat o detest pe profa de fizica...dar...nu strica sa ma distrez umpic...,nu?Ma duc in baie sa ma schimb si acolo vad o cada imensa si pe langa se intindeau dulapuri cu diferite creme si arome...un adevarat vis!Hmm.. daca ei cred ca ma vor ademeni cu toate astea, se inseala amarnic...Asez rochia usor pe mine si ma indrept inspre imensa o glinda de pe peretele camerei mele.Fiecare cusatura, fiecare parte de material...totul se potrivea perfect.Rochia aceea parca era facuta special pentru mine...Decolteu era putin cam mare, insa, nu ma deranja.Era prima data cand puteam purta ceva decoltat fara sa o aud pe mama cum tipa la mine...Ma incalt cu sandalele si, indreptandu-ma inspre dulapul pe care se aflau o perie si o placa de par, imi puteam auzi tocurile cum loveau podeauna la fiecare pas.Ma simteam bine, nu pot nega asta.Am bagat placa in priza si am trecut-o printr-o suvita.Parul meu plin de bucle ce nu puteau fi indreptate nici cu cea ma buna placa, acum erau drepte si am ramas uimita sa realizez cat de lung este parul meu defapt.Mi-am conturat ochii cu negru si am aplicat machiaj pe pleoape, apoi mi-am parfumat gatul cu continutul unei sticlute albe de pe o masuta.Am deschis usa cu o oarecare tragere de inima si am scos capul afara.Ma astepta un hol lung ce parca nu se mai termina...