Cădere Liberă

Capitolul 10

          Nu mai era atât de mult timp până în momentul în care mama va ajunge acasă  . Nici nu vreau să-mi imaginez cum vor decurge lucrurile de acum înainte, având în vedere că nu reuşesc să fac o alegere. Îl urăsc pe Alexander, o urăsc pe mama şi îl urăsc chiar şi pe tipul ăla care îmi e tată, deşi habar nu am cine e.

        Nu m-am gândit niciodată la Alexander în acel fel. Desigur, e tânăr şi foarte atrăgător, dar în acelaşi timp e cel mai nesimţit tip pe care am avut ocazia să-l cunosc. Să fac sex cu el de bunăvoie nu intră în planurile mele de viitor, nu-i pot face asta mamei. E imoral! Alexander are douăzeci şi cinci de ani, iar eu şaisprezece. O diferenţă de nouă ani nu e nimic. Nu pot spune că diferenţa de vârsta mă împiedică să o fac, ci simplul fapt că mă şantajează.

 
             - O să mă priveşti toată ziua? întreb nervoasă, ştiind deja că e în cadrul uşii.

         Nu îmi e frică de el, poate doar puţin teamă de ceea ce ar putea să îmi facă. Alexander nu pare genul de tip care să glumească cu astfel de lucruri.

            - Aş  putea face altceva.

         Mă încrunt şi ridic capul. Nu mai aveam niciun motiv să plâng pentru asta, faptul era deja consumat şi lacrimile nu-mi aduceau virginitatea înapoi. Aş vrea să nu îmi pese, să nu mai fiu atât de raţională şi să fac alegerea potrivită, dar nu pot. Nu mi se pare corect faţă de mama. Nu a fost niciodată cea mai excelentă mamă, m-a minţit toată viaţa, dar nu-i pot face asta.

          - Ştii? Chiar mă întreb cum va reacţiona Rebeka, începe el.

        - Eşti un idiot, spun rece, iar el începe să râdă.

          Se apropie de mine şi mă dau mai în spate, evitând orice apropiere dintre noi. Îmi prinde braţul şi mă trage spre el, apoi îmi prinde maxilarul între degete şi îmi ridică capul. Încă zâmbea, dar nu era unul dintre acele zâmbete prea fericite.

       - Mă jigneşti, Faith.

          Slăbeşte strănsoarea, dar încă îşi menţine privirea asupra feţei mele.

       - Acceptă, spune scurt, privindu-mă mult mai intens.

         Îmi dă brusc drumul şi cad pe pat, fără să îmi iau privirea de la el. Bărbatul ăsta emană putere prin fiecare por. Ce femeie nu ar fi atrasă de el? Probabil sunt singura excepţie de pe enorma lui listă. Nu vreau să fac ce spune el, nu suport să respect nişte reguli impuse de altcineva. 

       - De ce crezi că aş face aşa ceva?

      - Pentru că nu vrei ca Rebeka să afle, pentru că vrei să afli cine e tatăl tău şi pentru că eşti inevitabil atrasă de mine, spune sigur pe el.

         Atrasă de el? Niciodată.  Bărbatul ăsta nu ştie să facă altceva înafară de rău.

      - Te urăsc, strig spre el înainte să iasă din cameră. 

            Nu o să accept în veci asta, deşi risc să-i spună mamei tot. Aş rămâne cu adevărat singură şi, probabil, mama m-ar urî pentru asta, dar nu sunt în stare să accept aşa ceva. Nici nu mă gândeam că aş putea avea vreun fel de relaţie, fie ea şi sexuală, când am venit aici. Situaţia asta e numai în favoarea lui Alexander şi probabil aşa va rămâne. Mi se pare genul de persoană care ar răsturna orice situaţie în favoarea lui, genul de persoană care nu renunţă niciodată. Bărbatul ăsta nu are scrupule!