Cădere Liberă

Capitolul 18.

              - S-a întâmplat ceva? întreabă Alexander, privindu-mă.

              Începeam serios să mă gândesc că mama are dreptate. Până la urmă, cine sunt eu să mă bag în relaţia lor? Ar fi trebuit să îl refuz în continuare pe Alexander, nu să mă comport ca o târfă. Alex se aşează în dreapta mea pe pat şi îmi prinde una dintre coapse, trăgându-mă spre el.

              - Termină, îi spun pe un ton rugător şi îl împing. Poate intra oricând.

               - Ce ţi-a zis? întreabă, ignorându-mi protestele.

               - Nu contează. Trebuie să merg la şcoală, schimb subiectul şi dau să mă ridic.

             Mă trage înapoi şi mă priveşte încruntat. Înghit în sec şi rămân cuminte acolo, înainte să-l enervez. Dacă am învăţat ceva în ultimul timp, acel ceva e faptul că Alexander îşi poate schimba starea de spirit în câteva secunde. 

              - Ce ţi-a spus? repetă întrebarea.

              - Că ea nu a crescut o târfă, spun încet şi mă las pe spate. Are dreptate, nu ar fi trebuit să...

             Pufneşte scurt şi se ridică din pat. Măcar dacă s-ar fi întâmplat o singură dată, dar dacă nu am fi fost întrerupţi, aş fi comis-o şi în dimineaţa asta. Şi probabil oricând altcândva. Nu ştiu dacă sunt în stare să-i fac faţă. Sunt atrasă de Alexander pentru că îmi e interzis, deşi pe moment pare atât de accesibil. Îl pot avea acum, dar nu permanent; îl pot avea fizic, dar nu şi sentimental. Până la urmă, de ce m-aş îndrăgosti de el?

              - Alex...

              - Nu eşti o târfă, mârâie el spre mine.

             - Eşti iubitul ei, spun revoltată, ca şi când asta ar explica totul.

             - Nu vă fut pe amândouă, Faith!

             Mă aţinteşte nervos cu privirea. Era un mod de a spune că relaţia dintre el şi mama nu era şi una sexuală?

             - Asta nu mă face să mă simt mai bine, spun încet şi îmi îndrept privirea spre fereastră.

             - Îmbracă-te, trebuie să trec pe la birou înainte, îmi spune şi face semn spre dulap.

           Îl ignor şi îmi împing capul în pernă, apoi mă întorc pe burtă. Îi simt privirea asupra mea, dar nu ridic capul. Era încă devreme, nu voiam să merg la şcoală sub nicio formă acum.

             - Faith, îmi spune numele pe un ton aspru. 

               Din cauza caracterului său acerb, nu ştiam la ce reacţie să mă aştept aproape niciodată. Alexander era o persoane impulsivă, agresivă, deşi niciodată nu a apelat la violenţă. Nu m-am gândit până în momentul de faţă că ar putea fi violent sau cel puţin, nu cu mine. Tresar când palma sa se loveşte de fundul meu, iar un ţipăt scurt îmi scapă printre buze. Îmi duc palma spre fund, masând uşor. Mă întorc spre Alexander şi-l văd stând în genunchi lângă mine, privindu-mă nervos.

              Mă întorc pe spate şi îl privesc inocent, de parcă asta m-ar scăpa de el.

             - De ce eşti atât de încăpăţânată?

              Ridic din umeri şi îi menţin privirea. Îşi aşează palmele pe talia mea şi mă ridică pe umărul său, ca şi când aş fi cântărit cât un sac de cartofi. Deşi era inconfortabil statul cu capul în jos, nu comentez, ci îl las să mă ducă spre baie.