Cădere Liberă

Capitolul 19

           Sar speriată când aud uşa de la intrare trântindu-se, urmată de paşii apăsaţi ce urcau scările.  Arunc o privire spre ceas: 4:23. Unde fusese până la ora asta? Nici măcar nu mă luase de la liceu, nu îmi răspunse la niciun apel, deşi îl sunasem aproape toată ziua. Îmi bag faţa în pernă când aud o aud pe mama ţipând la Alexander. Nu înţelegeam ce spune, dar cu siguranţă nu e de bine.

           - Alexander! disting la un moment dat şi oftez, ridicându-mă din pat.

            Mă îndrept spre uşă pentru a-i opri crizele de femeie înşelată. Bine, nici eu nu aveam habar ce făcuse Alexander până la ora asta, dar cu siguranţă nu aveam să mă comport ca o iubită geloasă. De ce mi-ar fi păsat? Relaţia dintre mine şi Alexander se baza doar pe sex şi nimic altceva. Şi oricât aş fi analizat-o, ajungeam la concluzia că e al naibii de greşită.

            - Unde crezi că te duci? aud vocea mamei.

           - Taci dracului odată! îl aud pe Alexander.

           Ies pe hol şi o privesc pe mama isterizându-se şi dând nervoasă din mâini.

            - Poţi să taci? o întreb, atrăgându-i atenţia. Încerc să dorm. 

            - Nu te băga, Faith!

             - Nu mă bag, încerc să dorm, răspund pe un ton enervat, apoi mă întorc şi intru în dormitor.

         Nu trece nici jumătate de oră şi aud uşa de alături trântindu-se, semn că mama a obosit să tot ţipe şi s-a retras. Mă ridic din pat pentru că era deja cinci dimineaţa - o oră foarte târzie, desigur - şi nu mai puteam adormi. Cobor în bucătărie şi iau un măr de pe masă, începând să-l mănânc absentă. Nu puteam să nu mă întreb unde fusese Alexander până la ora asta. Nu era prima dată când lipsea nopţile de acasă şi nu cred că biroul îi ocupă atât de mult timp. Plus că nu ştiu cărui angajat i-ar conveni să lucreze până la patru dimineaţa când o poate face ziua.

             Nu consider că ar trebui să-mi pun semne de întrebare, între mine şi Alexander nu e nimic. Îl plac într-un mod destul de ciudat, dar nu într-atât încât să mă isterizez aşa cum o face mama când ajunge la patru dimineaţa acasă. Ar fi o prostie să mă îndrăgostesc de el când ştiu ce fel de persoană este. Nu ştiu niciodată ce gândeşte sau dacă simte ceva pentru că e mai rece decât un cadavru - nu fizic, normal - . 

          - Ce faci aici?

             Tresar când îl aud în spatele meu. Oare de cât timp se afla aici? Nu îi observasem prezenţa; eram mult prea prinsă în gândurile mele.

          - Mă gândesc.

         - Nu am fost la curve, spune amuzat şi mă prinde în braţe.

         - Nu la asta mă gândeam, îl anunţ. Cred că ar trebui să-i spui asta mamei.

            Ridică nepăsător din umeri şi mă aşează pe masă, sărutându-mi scurt buzele. Mă apropii mai mult de el, căutând căldură. Bucătăria nu era deloc încălzită, iar eu eram aproape dezbrăcată. Îşi dă jos hanoracul şi mi-l pune pe umeri, apoi mă trage în braţele lui şi mă sărută.

          - Poate... vine mama, reuşesc să spun.

           Mă agăţ de el când se depărtează şi porneşte spre scări, continuând să presare săruturi scurte de-a lungul gătului. Intră în dormitor cu mine în braţe şi încuie uşa, apoi mă aruncă cu o mişcare bruscă în pat. Îşi scoate tricoul şi îl aruncă pe podea, apoi îmi prinde coapsele şi mă trage sub el. Starea lui calmă se transformă rapid într-una nervoasă, părând la un pas de a mă sfăşia. Îmi las capul pe spate şi îmi încleştez maxilarul când îi simt dinţii în pielea mea, muşcând dureros.

           - Opreşte-te! îi spun şi îl împing, îndepărtându-mă de el.

          Ating cu degetele locul în care m-a muşcat şi simt, pe lângă durere, sânge... Îmi mai lăsase semne pe gât, dar niciunul nu fusese atât de dureros.

           - Ce te-a apucat? îl întreb nervoasă şi întind mâna după halat.

         Mi-l smulge din mâini şi mă trage înapoi spre el, prinzându-mi buzele într-un sărut lent. Mă relaxez şi îl las să continue ceea ce începuse. Mă întoarce brusc cu spatele şi îmi prinde strâns şoldurile, intrând în mine cu o mişcare subită şi al naibii de dureroasă. Îmi ascund faţa în pernă ca să nu ţip de durere, în timp ce îşi continua ritmul sfăşietor, făcându-mă să regret că acceptasem să mă atingă în vreun fel.

           Se împinge în mine pentru ultima oară, rămânând pe loc câteva clipe, apoi se depărtează. Mă ridic brusc, izbucnind în plâns şi fug în baie.

          - Faith, îmi strigă numele, bătând uşor în uşă.

         - Pleacă, ţip, indiferent că mama avea să mă audă sau nu.

            Mă aşez pe podea, adâncindu-mi faţa în palme şi continuând să plâng. Eram atât de proastă! Ştiam că voia doar sex, acceptasem deja asta, dar nu mă aşteptam să fie atât de brutal cu mine. După o sesiune bună de plâns, fac un duş rapid, mă aranjez puţin pentru a nu arăta atât de rău pe cât mă simţeam şi ies din baie. Îi ridic tricoul alb de jos şi observ câteva pete pe el.

            Probabil m-aş fi simţit mai bine dacă vedeam pete de ruj sau altceva, nicidecum pete de sânge... Ce naiba făcuse Alexander noaptea trecută? Îmi amintesc foarte bine, nu avea absolut nicio rană, dar cu toate astea, de unde sânge? Se comporta ciudat, avea o grămadă de bani, cu toate că nu-l prea vedeam lucrând, lipsea noaptea de acasă, iar acum avea pete de sânge pe haine. Cu ce se ocupă Alexander?

           Simt un fior traversându-mi corpul şi arunc tricoul alb în coşul cu haine murdare. Nu aveam de gând să-l întreb. Nu aveam de gând nici să-i mai vorbesc după ceea ce se întâmplase în dimineaţa asta. Trebuia să aflu informaţii de la altă persoană şi cred că Xander ştie exact ce am eu nevoie. Desigur, nu aveam să-i spun în ce eram implicată cu Alexander, dar trebuia să mă conving cumva că ceea ce cred e adevărat...

           Brusc, îmi amintesc de conversaţia auzită acum ceva timp la şcoală. Oh, la naiba!  În ce sunt băgată?

____________

               Nu, nici eu nu mă aşteptam să postez astăzi. E mai scurt, dar sper să fie ok. Am văzut că mulţi aşteptaţi iubire şi nu am idee de ce v-am lăsat impresia asta. Alexander nu va fi capabil de aşa ceva şi se pare că nici Faith nu-şi propune ceva mai mult. Am simţit că e momentul să "schimb foaia" şi să încep să arăt de ce e capabil Alexander.

          Voi cum aţi vrea să evolueze cartea? Sau cum credeaţi/credeţi că o va face? Vreau părerile voastre ca să văd cât de apropiate sunt de ceea ce am eu în minte.

             Mersi pentru cele 46k lecturi!