The devil's daughter (pauza)

Capitolul II

-Nu ma lasa micuto, rezista! am spus in timp ce o tinem pe Beyaz in brate si alergam spre infirmeria orfelinatului.

Am fost o proasta sa o las singura, cum am putut sa nu realizez ca in spatele fetei triste care mereu spunea ca va fi mai bine maine si desi o durea continua sa spere, se ascundea o sinucigasa, o colipa ce-si dorea sa se intalneasca cu cei ce ne-au dat putere, o copila ce probabil incercase sa se sinucida de nenumarate ori. Surioara mea, una dintre singurele persoane de care imi pasa a dovedit astazi ca sufera mai mult decat arata.

-Asistenta!am strigat eu disperata cand am intrat in infirmerie

-Doame! Printesa Siyah,spuse ea facand o reverenta adanca, ce s-a intampat cu principesa Beyaz?

-Sinucidere. Se pare ca psihologul vostru a gresit, nu pubertatea e de vina ci depresia.

Spunand astea am lasato pe micuta mea surioara pe un pat am lasat medicii sa-si faca treaba si m-am dus cat mai depare de patul ei.

-Nu respira! A luat sominefre!!! Multe somnifere si calmante!!! O pierdem! se auzeau tipetele medicilor

Auzind asta am pierdut. Am pierdut comportamentul calm si rece, mi-am pierdut masca de luptatoare, m-iam pierdut falsitatea si am redevenit eu. Am redevenit copila speriata.

-Nu-i mai bate inima. O mutam in sala de operatii!

Gata, mia ajuns! Nu mai pot! mi-am spus eu alergat in directia opusa incaperii si trantind usile in fuga mea disperata. Am alergat mult. Cat mai departe de infirmerie, de orfelinat, de durere, ajungand in padurea ce inconjura chestia aia ce ar trebui sa-mi fie casa. Plangeam, plangeam atat de tare incat m-am oprit din alergat si m-am prabusit in genunchi plangand si implorand-ul pe Dumnezeu sa nu-mi ia si surioara. Nu, nu mai pot! daca moare ea mor si eu! am tipat in mintea mea. Incepeam sa pierd lupta cu monstrul din mine. Incepeam sa fac ceea ce ei numesc o criza Yetim. Ei duceti-va toti dr**u. Asta nu e o "criza" asta e momentul cand omul cu puteri supranaturale isi pierde pentru ceva timp umanitatea si devine un monstru. Nu se poate spune daca are puteri de ingeri, zane, elfi , demoni, ingeri cazuti, etc , deoarece o parte din putere explodeaza. Iar eu sunt boba ce in curand va exploda. O simt. Asta e ultima si probabil cea mai mare criza a mea, iar dupa asta, voi muri. Asa trebuie, asa e scris, asa simt eu. Am continuat sa pland cu putere asteptandu-mi sfarsitul pana cand am simtit o noua prezenta langa mine.

-Gata, gata. a soptit o voce masculina in timp ce niste brate m-au dus la pieptul stamanului lor. Nu mai plange printesa mea, nu mai suferi, calmeaza-te.

Cand am privit in sus am fost surprinsa sa-l vad pe James ce parea indurerat. El ma strangea in brate, lui ii pasa.

-James, de ce ai venit?

-Tu de ce crezi? spuse el strangandu-ma si mai tare in bratele sale. Esti importanta Siyah. Acum calmeazate, poti face asta, poti controla monstrul.

Stiam ca ma putem controla, dar e greu, e atat de greu...si ce se va intampla daca Beyaz va muri? Surioara mea cea pura, ingerul meu.

-Acum te voi face sa dormi, si va trebui sa uiti momentul asta, va trebui sa uti ca te iubesc micuto. Uita!

Si spunand asta am simtit cum ceva e scos din mine si am lesinat in bratele sale.

------------Dupa cava timp----------

-Cum naiba am ajuns in camera mea? am spus eu tinandu-mi capul in maini. La d**cu, iar m-am imbatat?

Dar atunci imi reveni totul in minte, Beyaz pe patul de spital, eu in padure, dar e ceva...ceva ce imi blocheaza amintirile. O vraja! La naiba cu ea, am altceva de facut acum.Am plecat furioasa pe usa camerei mele mergand spre infirmerie. Cand am intrat sa turbez nu alta. Acolo, langa surioarea mea cea adormite, stetea femeia ce me-a dat viata impreuna cu o copila cam de varsta lui Beyaz.

-Voi doua, am spus spre doua asistente, cum se simte sora mea? cand m-au vazut au facut feverente adanci cu capul plecat soptindumi usor numele.

-Printesa Siyah, am stabilizato pe principesa, acum e bine.

-Bun! Acum, plecati de aici, am ceva de vorbit cu aceste doua femei.

Dupa ce au plecat, facandu-si nelipsitele plecaciuni, m-am intors spre acea femeie ce ar fi trebuit sa-mi fie mama.

-Deci, acum esti printesa, nu? Ce noroc pe tine, tu si sorta sunteti de vita nobila, totul e perfect, mai putin acest incident. spuse ea arogant

-Vai, deci vad ca ai aduso pe micuta umana, care-i era numele Trisa, Trica, Rica...

-Treshell,spuse ea rece.

-Ma rog, si de ce ati venit aici? Cosmarurile lui Treshell s-au facut asa puternice ca e pe moarte, ati venit sa va cereti scuze ca ne-ati parasit, ai venit din cauza ca iti pasa de Beyaz? Vai nici una din cele de mai sus?

-Nenorocit-o ai adus intunericul in familia mea. I-ai distrus copilaria Treshellei, nu ai pic de inima?

-Sti ce ironic! Si tu ai facut la fel cu mine si Beyaz, ne-ai distrus copilaria. Ce fel da mama esti tu? Dar ca sa fiu o persoana draguta si sa vezi ca am inima ii voi oferi fetei un cadou.

-Ii vei opri cosmarurile? intreba ea plina de speranta

-Desigur! Voi opri tot, toata suferinta...o voi omo!! am spus eu tragand-o pe copila in bratele mele si facand-o sa adoarma. Stai linistita, nu e moarta...e doar adormita...ma rog, in coma. Dar daca Beyaz isi va reveni, si va fi fericita copila se va trezi din coma.

-Monstule, tu aparti intunericului!

-Nu mama, eu sunt intunericul! Si in mod ironic tu mi-ai pus numele! Mai sti? Ai spus ca atuci cand m-ai nascut si ai vazut ca am parul ca pana corbului te-ai gandit sa-mi pui numele "ïntuneric", iar surorii mele cu par de aur, numele "lumina". Mare pacat ca tata nu a fost de acord asa ca ne-ai pus numele negru si alb in turca, limba ta materna. Pe motiv ca eu sunt eleganta si sora mea e inocenta...dar oricum, dispari de aici si i-ati si fica.

-Asta e respectul pe care il primesc? spuse ea trist, parand obosita

-Nu, asta e consecinta faptelor tale. Tu ai avut doi copii pe care i-ai alungat, cand s-au intors sa te vada ai vrut sa-i arunci din casa ca pe niste caini si in plus ai si adoptat alta pe care ai mintit-o ca noi nu existam...dar vei plati! M-am ocupat doar de o pare a razbunari azi!

- Allah size akıl vermek (Dumnezeu sa-ti dea minte) !

-Cum zici tu. Slujitori! Veniti si excortatile pe femeile astea de aici!

Dupa ce au plecat m-am asezat langa patul lui Beyaz si am inchis ochii. Toata lumea crede ca eu voi alege Iblis-ul, toti ma numesc "Printesa intunericului" , dar ce voi face? Mama si tata, cei ce mi-ati dat puterea si infatisarea, unde voi merge?

In poza e Siyah