The devil's daughter (pauza)

Capitolul III - partea I

Totul e bine, soarele a rasarit, pasarile ciripesc si pe cine d****u pacalesc eu? Nimic nu e bine, adica nu spun ca pasarile si soarele nu-s importante dar nu sunt mai imporate ca micuta mea surioara. Mi-am ridicat capul de pe patul lui Beyaz si m-am uitat la ea. Era treaza,o simt, se preface.

-Nu te mai ascude Beyaz ca oricum ai dat de naiba! cu un mic oftat ea isi deschise ochiscorii ei negri intunecati de nu-i distingeai pupila de iris.

-Hai nu fi suparata ca nu e asa grav...

-Nu, ai dreptate nu e grav, ai sarit de pe o cladire de trei etaje, ai luat somnifere si calmate, inima nu iti mai batea, dar totul era ok fiindca nu era nimic grav. am spus eu ironic. Eu de fericire ca tu esti ok am inceput sa plang si era sa ma alatur in moarte mamei si tatei...dar nu e nimic grav...NU?

-Siyah imi pare rau, imi pare atat de rau.

-Nu te cred, daca ti-ar fi parut rau nu ai fi facut asta...dar eu am gresit. De acum inaite vei avea o guvernanta ce se va ocupa de educatia ta, iar de doua ori pe saptamana vei face vizite la domnul psiholog.

-Te rog nu, promit sa nu mai fac, a zis ea plangand, iartama. Daca ma iubesti nu o so faci! zise ea cu o vace sigura

-Nu Beyaz, gresesti, daca nu o fac va insemna ca nu te iubesc!! am spus eu iesind din infirmerie

Cum poate...cum poate spune ca nu o iubesc? Ea e motivul pentru care exist!! E singura persoana la care tin. Off am lipsit de pa orele de lupta ieri, ei bine doar nu o sa conteze inca o zi.

Am ajuns in camera mea repede si m-am aruncat in pat. De ce nu mi-a zis nici un baiat vreodata ca ma iubeste. Adica inteleg ce sunt printesa si ca voi conduce clanul pe care il voi alege, dar inaite? Inainte sa aflu ca sunt puternica? Oare chiar sunt un monstru? Si atunci memoriile imi revenira. James...el a zis ca ma iubeste, ca sunt importanta, trebuie sa vorbesc cu el!

----------Mai tarziu---------

-James! am strigat eu alergand spre el

-Ce vrei? spuse el rece

-Oh, deci se pare ca acum ca nu mai plang nu ma mai iubesti. dar chiar credeam ca spusese adevarul

-Tu, tu char ti-ai amintit!! ce surprins pare

-Mda, din cauza asta ma urasc Yetimi, sunt puternica.

El se apropie de mine si ma lua in brate.

-Ei bine eu nu te urasc, nu fi suparata.

-Tu nu esti Yetim!

-Nu, poate ca nu sunt...dar tot te iubesc.

-Bun! am spus eu tragandu-ma din bratele lui. Am ceva de rezolvat, nu vedem in camera mea peste 20 de minute.

Dupa ce am plecat m-am dus tinta la Darhovil pentru a vorbi de guvernanta lui Beyaz. Imediat ce am intrat ea se ridica pentru a-mi face o plecaciune.

-Mda hai fa-ti plecaciunea si sa trecem la subiect!

-Cam nepoliticoasa suntem azi, nu credeti?

-Darhihihi, draguta eu sunt printesa, iar pentru creierul ala siliconat al tau tind sa mentionez ca am un rang mai inalt ca al tau deci vezi ce ciripesti prin roz bomboanele alea bune de un oral. am zis eu cu tupeu. Deci sa trecem la treaba, tu o sa gasesti o guvernanta pentru Beyaz, de preferat-obigatoriu un vampir.

-Si de ce asi face asta? Pentru ca asa zic eu, si pentru ca mamaica-ta a fost o c**va nu o regina ca mama, si acu fuguta la treaba ca eu sunt ocupata. Si apropo fustele mini, silicoanele si buzele roz cu botox nu mai merg cu pielea ta zbarcita, nu uita ai fost transformata in nemuritoare la 67 de ani umani.

Ce baba enervanta, ma rog e vina ei ca cei ce mi-au dat viata ma urasc deci o sa-i fac batranetea un calvar. Dar acum sa merg sa merg in camera mea, pariu ca James e deja acolo. Oare ar trebui sa iau prezervative? doamne la ce ma gandesc, asta e treaba baiatului.

Cand am ajuns in camera James era deja aolo, se uita pe fereastra:

-Ei sunt aici, acum ai ceva explicati de dat.

-Aaaa, ma numesc James, am 17 ani umani, 54 ca vampir, pe mama o cheama...

-Sti la ce ma refe! Tu sti ceva, tu nu ai fi venit sa-mi spui ca ma iubesti daca nu stiai ceva, deci turuie cine te-a trimis sau ce cauti aici?

-Pai sti tu totul s-a intamplat acum 19 ani, pe vremea razboiului Calitatii...

------------------------------------------

In poza e James